Corina Armanu: Un nou inceput

Asa cum v-am promis, suntem interesati de povestile tuturor, oameni pe care-i cunoastem personal si oameni pe care ii stim doar din online.

Corina Armanu este ca si noi o femeie de 40 de ani, cu multe povesti de spus, care ne-a atras atentia pe FB si noi ei – deh, reciprocitatea – si care ne-a scris povestea cea mai inspirationala din viata ei, cu ocazia lansarii lui www.superage.ro
Ii publicam acum articolul si stim sigur ca sunt destui care au un cuvant frumos de spus si pe care-i asteptam.

Pentru mine, Corina Armanu, un nou inceput

#super40 poate fi considerat un concept dar eu opinez ca mai degraba este o stare de spirit. Sau mai degraba conceptul #super40 mi-a schimbat starea de spirit! Ma aflam in pragul lui 40 si lancezeam de foarte multi ani intr-o viata ce nu mai era demult a mea. Cred ca multe femei se vor regasi in aceasta poveste, daca vor avea curajul sa faca o introspectie cu cel mai sincer bisturiu imaginar.

Intrata in valtoarea cotidiana, un soi de cerc magic… casa, job, copil, casa, job, copil, pierduta in noianul de responsabilitati si cu eternul: n-am timp pentru altceva, pe buze si in ganduri, promovat pana la stadiul de a face parte integranta din intreaga mea viata, imi gaseam tot timpul scuze! Iar scuza lipsei timpului era cea care imi guverna viata.
Pierdusem demult o lupta si nu-mi imaginam ca vreodata in viata o sa mai ajung sa am sansa de a o castiga. Trei sferturi de viata ma luptasem cu kilogramele! Au fost cateva peste firesc la inceput, in negura timpurilor, apoi au venit si mai multe si mai multe, cu zecile, in ani, pana au ajuns sa ma sufoce…Aveam minim trei ani in care incetasem sa ma mai urc pe cantar, disperata doar la gandul ca deja nu mai aveam un numar cu doua, ci din trei cifre. A merge intr-un magazin de haine, pentru a-mi lua o marime mai mare, devenise cel mai adanc motiv de depresie dar nu ma simteam pregatita sa ma gandesc macar cu seriozitate la acest lucru. Mi se parea atat de epuizanta viata mea de mama, gospodina si angajata cu doua joburi, incat era ultima mea grija sa ma concentrez macar sa incerc ceva concret in aceasta directie.

Intr-o zi de vara, cu doua zile inainte de a pleca in concediu, o banala discutie a devenit cea mai puternica motivatie! Am hotarat atunci, in acel moment ca viata mea trebuie sa se schimbe brusc si fara preaviz. Nici macar nu stiam din ce capat sa o iau, ce ar trebui sa fac, la ce ar trebui sa renunt si in ce ordine, pentru a nu-mi periclita sanatatea. Bine… care sanantate? Caci ajunsa acasa, mi-am facut curaj si am luat obiectul mic si fragil numit cantar, iar asezandu-ma cu grija pe el, mi s-au confirmat cele mai negre asteptari! 140 kg! Am tras aer adanc in piept si mi-am spus ca nu de maine, nu dupa concediu, nu dupa Paste, Craciun sau ziua mea trebuie sa fac ceva, ci exact din acel moment. A fost prima seara dupa foarte multi ani, fara hrana. A urmat o perioada cumplita, in care stomacul meu mare, cerea mancare. Doar cine poarta aceasta cruce stie ce inseamna sa suferi de foame, sa ajungi sa te infometezi pana la epuizarea fizica, in dorinta de a ajunge sa iti reduci dimensiunile stomacului care sa nu mai ceara un bol alimentar consistent. Si nu neaparat cantitativ, ci combinatii absolut nepermise pentru o persoana cu tendinta de ingrasare, la ore absolut neeligibile. Apoi vin proastele obiceiuri alimentare, cultivate inca din frageda copilarie… Cum sa-i spun eu creierului meu de 39 de ani, ca papanasii sunt bleah! Sau ca friptura cu cartofi prajiti si paine, mai am dreptul doar pe patul de moarte?!

E o lupta crancena si inegala, in care tot ce te motiveaza este EU POT! Si am invatat ca eu pot orice! Suntem rezerve inepuizabile de ambitie si vointa, de determinare si forta, doar ca nu suntem constienti de acest lucru, decat in momentul in care ne activam aceste daruri magice.
Mi-am schimbat total stilul de viata fara prafuri magice, fara medicamente, operatii sau orice alte interventii ale lumii moderne. Mi-am cultivat un mindset sanatos, in care singura mi-am fixat targetul de a arata ca la 18 ani! Am fost si modesta… nici nu mi-am dorit prea mult, decat sa dau timpul in urma cu 22 de ani! Pentru mine nu au mai existat scuze cu nici o ocazie. Nu a mai existat masa de Paste imbelsugata si asezonata cu pasca si cozonac, nici sarmalele si piftie, nici tortul zilei mele de nastere la #super40. Pentru mine aceste lucruri nu mai exista! Exista doar hrana sanatoasa formata din proteina animala si legume, miez crud, diversi samburi si fructe, absolut ocazional. Mananc odata sau maxim de doua ori pe zi, portii mici si satioase, iar dupa ce am reusit sa scap de 55 de kg ( adica pe la 85 ) am inceput sa fac sport la o sala de transformare corporala.

Dupa fix 16 luni, am scapat de 77 de kg (adica mai mult de jumatate din cat cantaream inainte, ajungand de la 140 la 63, si de la 58 la haine, la 34-36 ) Dupa drumul pe care l-am parcurs si din toate experientele mele in diete ce mi-au creat de fiecare data sindromul yo-yo, opinez ca slabirea se face 80% din farfurie si 20% la sala de sport. Pentru cei ce-si gasesc scuza lipsei timpului de a merge la sala, va spun ca asta nu sta in picioare din punctul meu de vedere. La sala obtii tonus fizic si psihic, hainele capata alta forma pe corpul tau dar SLABIREA VINE DIN FARFURIE!

Stiu ca ati auzit de o mie de ori ca trebuie sa va schimbati stilul de viata pentru a slabi si a fi sanatosi! Nu dietele sunt solutia! Nimeni nu poate tine la infinit diete, dar oricine isi propune cu adevarat, isi poate schimba stilul de viata, atunci cand hotaraste ca este pregatit sa o faca.
Poate creierul meu nu ma crede inca atunci cand ii spun ca papanasii nu-s buni dar tot el isi aduce aminte de sutele de lacrimi varsate de foame si chinul prin care am trecut in dorinta de a scapa de mai mult de jumatate din ce-am fost, iar decizia viagera este ca NICIODATA viata mea nu se va mai intoarce la cea a unui om suferind de obezitate morbida, ce putea muri pur si simplu in somn!

Odata cu transformarea mea, mi-ai remodelat total viata, m-am redescoperit ca femeie… m-am regasit acolo unde ma pierdusem pe drumul disperat al kilogramelor in exces. Am viata sociala, fac sport, muncesc mai mult decat inainte, ies cu prietenii, imi incep fiecare zi in pasi de dans la cafeaua de dimineata si ma bucur de fiecare zi pe care cel de sus a hotarat sa mi-o ofere. La 40, arat de 30 si ma simt de 20! Si stiti de ce? Pentru ca pot! Si daca eu am putut, poti si tu si tu si chiar si tu! Si stii de ce? Pentru ca suntem stapanii vietii noastre si daca hotaram asta, suntem niste invingatori!

Dintr-un om bolnav, cu risc enorm in a dezvolta toate bolile asociate obezitatii morbide, am ajuns sa tin seminarii motivationale pentru cei ce-si doresc sa schimbe ceva in viata lor. Sunt oameni ca mine si ca tine, care au pierdut multe lupte cu kilogramele de-a lungul vietii dar nu au pierdut razboiul! Sunt oameni ce au decis ca si mine ca asa nu se mai poate! Ca nu meritam sa ni se puna eticheta nesimtirii, inainte de a deschide gura sa emitem opinii, sa ne simta sufletul si sa vada cine se ascunde in spatele grosului strat adipos. Eu am hotarat ca vreau altceva pentru viata mea si ca doar eu pot schimba asta. Ii spune ambitie, noroc, vointa, dar divin… nu stiu. Ii poate spune oricum dar eu ma bucur ca am trait aceasta experienta si ca sunt o inspiratie pentru cei ce duc aceeasi cruce ca a mea.

Permiteti-va sa reveniti in viata voastra, in cea mai buna varianta pe care o mai puteti avea vreodata! Viata nu e despre hrana si abuzuri alimentare! Viata este despre orice altceva ne imbogateste si ne aduce bucurie si fericire. Si pentru ca toate acestea sa fie realizabile, trebuie sa fim sanatosi!