Hey guys. Stefan din nou.
Azi vreau sa va vorbesc despre ceva mai… spiritual.
O sa incep prin a aminti o vorba de duh de-a Anei: ‘Fiecare pasare pe limba ei moare’. Spun asta nu pentru a incepe cu partea negativa a povestii, ci tocmai, pentru a o scoate in evidenta pe cea pozitiva.
Asta pentru ca pentru mine expresia asta se poate traduce intr-un mod mult mai simplu: nu iti face griji in legatura cu ce a facut altul rau, mai bine concentreaza-te sa faci tu bine. Lucru care mi s-a dovedit si rasdovedit de-a lungul vietii pana acum. Nu are rost sa stai constant sa te gandesti la planuri marete de razbunare cand ti s-a facut vreun rau, sau sa te consumi absolut aiurea gandindu-te la motivele acelei persoane.
Aici intervine karma. Karma este un concept prezent in mai multe religii asiatice, in toate reprezentand acelasi lucru: consecintele actiunilor tale din prezent iti afecteaza viitorul. Pe romaneste: bine faci, bine gasesti.Si dupa cate se vede, nici nu exista o contra-partida la aceasta expresie, nu exista un ‘rau faci, rau primesti’. Este oarecum subinteleasa, in acelasi timp nefiind deloc vorba de ea. Karma nu este un principiu care iti ameninta dusmanii cu moartea daca – doamne fereste – indraznesc sa iti faca vreun rau. Mai degraba te indeamna sa te uiti in curtea ta. Daca faci lucruri bune, lucruri bune ti se vor intoarce. E un fel de opus al expresiei – foarte stupide de altfel – ‘sa moara capra vecinului’. O expresie atat de romaneasca incat sunt foarte surprins ca nu a spus-o chiar ciobanasul muntean din Miorita, alta opera fatalista despre care va voi vorbi in alta scriitura. ‘Sa moara capra vecinului’ se concentreaza pe invidie si… rautate. Pura. ‘De ce sa o duca mai bine vecinul? Eu sunt mai destept, mai frumos, mai devreme acasa si peste toate astea lucrez si cel putin la fel de mult cat el.’
Este o mentalitate de om narcisist, care chiar are impresia ca este un fulg unic de nea care merita tot ceea ce este mai frumos pe lume, daca se poate si fara efort. Eh, acum sa va zic pe drept, am fost si eu de multe ori in situatia in care sa ma uit cu gelozie la cineva din breasla si sa ma gandesc ca nu merita ce are. Dupa care mi-am dat 2 palme si mi-am dat seama ca omul ala are ce are nu neaparat pentru ca e mai bun, mai desptept sau mai frumos. De fapt, nici nu ma intereseaza – si nici nu ar trebui sa va intereseze niciodata – DE CE are omul ala si eu nu am. Mai mult conteaza sa folositi timpul si neuronii pe care i-ati arde stand sa complotati impotriva lui incercand sa compensati prin munca diferenta dintre voi, pentru a putea ajunge la acel nivel. La fel si-n viata. Degeaba te gandesti la cati oameni ti-au facut rau. Mai bine gandeste-te la cat bine ai facut tu altora. Si nu va ingrijorati. Viata are un mod foarte ciudat de a tine cu oamenii buni, chiar daca nu vi se pare.
Va dau un ultim exemplu: un vecin decide frecvent ca are de carat mobila sau dat gauri (in branza, ca altfel cred ca apartamentul lui e deja tot o mare gaura) mai ales dimineata sau noaptea tarziu. Nu am stat sa ma cert cu el. Dar azi-noapte am prins un fragment de discutie de pe balconul domnului (fara sa vreau aud toate certurile celor de deasupra): ‘Alina, sa stii ca mi s-a ars bormasina aia noua… da, da, nu stiu nici eu de ce’.
Ei bine, va spun eu. Karma
by Stefan Popescu
