
Atunci când ajungi la o anumită vârstă nu ai numai riduri, ai și câteva avantaje din experiențele acumulate. Știi să apreciezi unele lucruri cu adevărat importante și să-ți faci o hartă a evoluției lumii înconjurătoare.
Spre exemplu, în dialogul meu absolut fascinant cu Cristina Nichita, lider de platformă CMF-B, platforma pe care sunt făcute mai multe modele ale Renault Group – Renault Clio și Captur, Dacia Logan, Sandero, Stepway și Jogger, am constatat că într-adevăr nu mai există bariere pentru femei, în nici un domeniu, oricât de tehnic sau greu ar fi el.
Valul de misoginism la nivel profesional, care plutea greu în toate industriile românești în anii ’90, s-a spulberat complet.
Așa cum spunea interlocutoarea mea, acum, prin muncă și voință, noi femeile putem face orice, putem fi orice ne dorim.
– Hai să începem cu funcția ta, lider de platforma CMF-B. Ce este platforma CMF-B, că toată lumea vorbește despre această platformă la superlativ?
– Este o platforma realizată de de grupul Renault și are aplicabilitate pe proiecte Renault, pe proiecte Dacia și inclusiv Lada.
Bineînțeles, avem și Nissan care preia anumite elemente pentru proiectele lor, în general în America de Sud.
Acum, întorcându-ne la elemente mai concrete din viață de zi cu zi, platforma CMF-B o aplicăm pe Sandero Stepway, proaspăt lansat, Sandero versiunea normală, proiectul nostru Logan, deci Noul Logan este pe platforma CMF-B și pe un proiect lansat mai recent: Jogger, care înlocuiește fostul Dacia MCV, dar de asemenea și proiectul Lodgy pe care noi îl realizăm până acum în Tanger. În momentrul de față, Jogger-ul îl facem la Pitești.
Deci asta este platforma în principal pentru noi.
Acum, platforma aste este utilizată și de proiecte Renault, după cum spuneam la început, deci tot ce înseamnă Clio, tot ce înseamnă Captur, tot ce înseamnă proiectele Arkana, folosesc aceeași platformă. Noi am luat-o, am luat-o efectiv de la Renault. Am făcut adaptări locale legate de materiale, legate de tehnologie, legate de specificul uzinelor noastre, pentru că noi totuși facem industrializare la Pitești.
Totul este gândit pentru beneficiul clienților nostri, tehnologie de calitate la un preț potrivit.
– Da, super interesant! Eu lucrez în publicitate pe parte de creație, deci sunt pe altă platformă decât ești tu că să zic așa 😊)))), dar îmi place foarte mult industria auto în general și m-am intersectat cu ea din punct de vedere publicitar de foarte multe ori. Ce mi-a plăcut însă la nebunie la acest proiect publicistic pe care îl realizăm #acinceaputere împreună cu Renault a fost ideea de a vorbi despre femei, despre femeile care au reușit în domeniile tehnice, în domeniul auto, mai mult decât despre mașini în sine.
Văd că ești destul de apropiată de vârstă mea că să zic așa, cât de cât pe la un 40 și un pic, pe acolo, nu?! 😊
– Mă dau mai în spate, să se vadă mai puțin ridurile astea?
– Mă dau și eu! 😊
– Vin odată cu vârstă de 40, da.
– Vreau să vorbim despre cât de greu era în anii 90, când am început noi să lucrăm, să ajungem în astfel de poziții. În cazul meu, de director creativ, iar într-o poziție că a ta era aproape imposibil de ajuns pentru o femeie la momentul respectiv. Și faptul că în anii ăștia lucrurile au luat o asemenea întorsătură pentru femei, în contextul în care numai bărbații dețineau astfel de funcții importante. Mie mi se pare un plusvaloare foarte mare pentru România zilelor noastre și despre asta aș vrea să vorbim.
– Ce fac eu la Renault se numește Platform Leader, adică responsabil pentru ceea ce înseamnă calitate, cost și termene pentru toate proiectele care se realizează pe platforma asta. Deci orice subiect al platformei ajunge la mine la un moment dat, pentru a lua o decizie. Asta este activitatea mea cotidiană. Fie că discutăm despre proiecte în viață/serie pe care le cunosc, cum ar fi Dacia Sandero sau Jogger, sau proiecte care sunt în dezvoltare cum ar fi, că să îți dau un exemplu, hibridizarea pentru Jogger, asta e responsabilitatea mea. Deci responsabil calitate, cost și termene pentru proiectele astea.
Și desigur, am o responsabilitate tehnică ce ține strict de platformă și de rezultatele platformei, dar că orice alt manager responsabilitatea de a realiza o echipa unită, de a ascultă colaboratori, de a fi aproape de ei, de a-i ajută atunci când au nevoie, de a le construi parcursuri de carieră atunci când au nevoie. Deci trebuie tot timpul, să găsesc echilibrul între ceea ce facem tehnic, când suntem foarte exigenți și latura umană care trebuie atent ghidată și dezvoltată. Cam astea ar fi cele două direcții pentrucare lucrez eu astăzi, sau cu care îmi ocup timpul în viața de zi cu zi.
– Cum ai ajuns aici?
– Păi sunt lucruri atât de generale, care nu cred că țin cont de faptul că sunt femeie. Unu la mână am muncit, pentru că trebuie să avem rezultate că să ajungem aici. Și nu o să se întâmple niciodată nimic fără rezultate, indiferent că suntem femei sau bărbați. Deci unu la mână, muncim. Că muncim mai mult sau mai puțin decât alții nu știu să îți spun. Dar am muncit pentru rezultatele mele. Și al doilea aspect care cred că este la fel de important, am avut curajul să profit de anumite oportunități și să lucrez pe ele.
Chiar dacă la început nu eram extrem de încrezătoare, pur și simplu am spus: da, asta este o oportunitate pentru mine, hai să mă bat pentru ea, hai să o iau în responsabilitatea mea, iar timpul mi-a arătat că am ales bine. Iar în baza rezultatelor au venit și alte oprtunitati pentru că anumiți factori de decizie, manageri din Renault au văzut că am potențial. Și am avut inclusiv planuri de formare și prototipuri realizate împreună cu Renault.
Am avut la un moment dat un proiect care mi-a fost foarte drag și cu care mă mândresc tot timpul, un proiect de la început până la sfârșit, trecând prin Franța și România. Deci, am avut oportunitățile astea și am profitat de ele. Am muncit și la sfârșit am avut rezultate. Uite așa am ajuns aici, prin muncă.
Am schimbat multe posturi până să ajung în poziția asta. Am luat-o de la început de la un simplu desenator, am desenat piese, am învățat piese, am fost pe la uzine să văd ce se întâmplă în viață de zi cu zi, apoi am fost un manager de echipă redusă și apoi am început să iau proiecte. Și am ajuns în momentul de față să gestionez această platforma în România iar aceasta este o altă oportunitate care mi-a fost oferită și de care beneficiez.
Noi, femeile, trebuie să avem câteodată curaj și poate ne lipsește curajul asta. Mi se pare că la un moment dat, uitându-mă la ceea ce se întâmplă la Reanault sau în alte companii nu prea avem curaj, ne este frică, avem o frică de eșec, avem o frică de fi comparate, că dacă ar fi luat un bărbat oportunitatea respectivă cu siguranță ar fi realizat mai multe decât ține, că femeie. Nimic mai greșit! Trebuie să muncim și să avem curaj.
– Crezi că dacă ai fi fost în altă companie decât Renault, ai fi avut aceeași susținere, sau e Renault o companie care e deschisă spre astfel de cariere?
– Eu aș pune întrebarea invers. Crezi că în momentul de față mai există companii care nu sunt deschise spre angajarea femeilor? Eu nu cred. Am fost în Maroc și am văzut atât de multe femei care au poziții importante, de Franța nu mai discut, multe femei acolo care au poziții mult mai importante față de ce am eu în momentul de față.
Cred că s-au schimbat multe în ultimii zece ani. Dacă mi-ai fi pus întrebarea acum mai mult de 13 ani când am început, poate aș fi zis că da, există anumite tabu-uri legate de femei, de componente, de realizări, de capacitate, de integrare, de a răspunde așteptărilor. Dar în momentul de față eu nu cred că mai există astfel de companii și dacă o companie ar mai face asta în momentul de față, ar însemna suicid.
– Deci, astăzi nu văd să mai existe impedimente. Deci practic, nu ne mai poate opri nimic. Dacă ar fi să dăm un sfat femeilor care acum ies de pe băncile liceelor, facultăților, ar fi acela de a le spune că pot orice.
– Sigur, noi ne facem viitorul, noi ne construim carieră, noi suntem responsabile, nu suntem la mâna nimănui. Îți spun realitatea așa cum o văd eu prin prisma Renault, dar și a pieței, în general.
A fost o super plăcere să stau de vorbă cu Cristina Nechita, să aflu detalii despre o meserie și o poziție la Reanault, pe care nu aș fi atribuit-o niciodată unei femei. Dar mai ales, a fost o super plăcere să constatăm schimbarea radicală de paradigmă a pieței de muncă.
Articolele scrise de colegele mele pe această temă:
Cristina Stanciulescu, Diana Cosmin,Mara Coman și Noemi Meilman, adică #ACinceaPutere.
#ACinceaPutere nu este un site, nu este un blog, este un grup de 5 voci, Cristina Stănciulescu, Ana Bîtu, Diana Cosmin, Mara Coman și Noemi Meilman care se reunesc editorial atunci când lumea e strânsă cu ușa de câte un subiect care devine fierbinte ca un cartof.