Se facea ca acum ‘fo 6-7 ani, mi-a aparut in calea profesionala Stefan Popescu.
Avea 19 ani un ego cat el de mare, la vreun metru nouazeci, nervi cati cuprinde si mult drag de munca si de perfectionare.
Multa lume mi-a reprosat „ca-l tin in brate” si ca-l apar in defavoarea altora, dar instinctul meu matern si cel de director creativ de ‘jde ani au primat in fata acuzatiilor.
O sa va povestesc odata despre Stefan Popescu si evolutia lui. Acum vreau insa, sa va spun ca un copil al meu a ajuns independent complet, cu firma lui, la casa lui, departe de Bucuresti, unde si-a facut familia lui, alaturi de oamenii pe care si visa si dorea. Karma is an angel, in cazul lui si se cheama Flavia Furtos. E calda si calma, are un zambet care imblanzeste si ulii, e desteapta si talentata, lucreaza tot in advertising, ii e partenera de viata si business si din cate vad eu, ii e lui Stefan, cea mai buna prietena. Sunt un cuplu asaaaaa… ca-n povestile moderne.
Ea de la Oradea, el de peste tot, ea roscata, el blond, el isteric, ea linistita, ambii inalti si ambitiosi. Hotarati sa traiasca frumos si sa se respecte pe ei si lumea inconjuratoare.
Well, si deh, ne-au luat drept nasi la nunta lor. Ca sa fie balanta perfecta cu toata dragostea si acordul au mai luat o pereche de nasi, prieteni de familie ai Flaviei, doi oameni ce le sunt alaturi cu tot si toate. Si asa, cu alai mare am plecat spre Biserica cu Luna din Centrul Oradei, unica in Europa si de-o frumusete cu adevarat dumnezeiasca. Ne-am emotionat fara seaman, mai ales H si cu mine, care am mai nasit la cununie o singura data acum 15 ani. Am transpirat in biserica, am baut o caldare de aghiasma de sete, am tremurat ca varga de emotie, am varsat cate o lacrima… deh, asa suntem noi, cu sufletele p-afara mereu.
Mirii… Doamne! Mirii, imbracati complet neconventional, dar superb, intr-o gama cromatica de pasteluri pornind de la verde, trecand prin roz si pana la unt, care se completa cu fetele lor tinere si fericite perfect. Absolut perfect! Oamenii din jurul lor, ne erau in marea lor parte necunoscuti, dar radiau si ei, ca si parintii Flaviei, care sunt precum untul si dulceata de pus pe o felie de paine calda. Familia lui Fane, cum ii spun eu, adunata de peste tot, mandra si pregatita.
Dupa cununia frumoasa, am plecat la locatia Kings Landing :))), nu, Kings Land Country Club. Verde mult, teren de golf, cai, tir cu arcul, podete peste lacul cu nuferi, rate, zboruri cu avioane de mici dimensiuni, flora divina… ma rog, am continuat basmul modern al mirilor, in cort, pe apa, cu multe beculete si briz brizuri din flori pastelate. Nah, artisti finii mei… atenti la orice detaliu al frumosului.
Noi, cu fratii nostri de-o viata Ileana si Catalin, am fost pusi numai pe hohote si relaxare cerebrala, pe dansat si glume din scoala comuna, ne-am mai intalnit cu vechi prieteni la depanat tone de amintiri, caci stiti… avem multe si sper sa-si faca si finii astia ai mei tot atatea ca sa nu se plictiseasca niciodata de viata lor.
Horia si-a patat blugii albi de la bun inceput, Ileana s-a infipt cu tocurile cui intre dale toata noaptea, Catalin a tras cu arcu’ pana nu-si mai simtea deloc un deget, mie mi s-au rupt sandalele… d-alea, d-ale noastre.
Muzica a fost buna, buna, mancarea a fost cea mai buna intalnita la vreo nunta vreodata, bautura multa, buna si variata, tortul imens si excelent, photo booth-ul simpatic tare, nuntasii aranjati si cu chef de distractie, broastele isterice maxim pe lac, copiii plin de fundite si papionase, candy barul de vis, prietenii mirilor tineri si scalambaiati… well, cam ce sa va mai spun mai mult.
Am o singura concluzie: le-a dat Dumnezeu dupa sufletele lor! Asa sa le dea toata viata!
