De zeci de ani, mândria părintelui că s-a ajuns copilul mare doctor sau asistentă medicală la oraș a primat în fața necesității satului. Ca părinte vrei ce-i mai bun pentru copilul tău, dar din păcate, fiecare om din sat e copilul cuiva și fiecare suflet are nevoie de oblojire medicală, de tratamente, de sfaturi de specialitate.
Unii spun ca viața la țară este mai sănătoasă, că totu-i bio, că te trezește cocoșul, că bei apă de la fântână, ca mănânci carne din animalele crescute de tine și pâine din vatra ta. Nu neg în niciun caz aceste lucruri, dar stau în capul meu de mamă și îmi amintesc de o întâmplare absolut banală, traită ca norocul la București. Era seara și fii-mea avea vreo 3 ani. Deși o învățasem și îi spusesem de 1000 de ori că n-are voie să-și bage nimic în nas, o aud urlând și o găsesc cu o ditașmai aluna înfiptă adânc într-o nară. Încerc să apăs de sus în jos, dar degeaba, și-o înfundase adânc mititica, în disperare, încercând să o scoată. Sarea de pe alună o ustura maxim și plângea spunându-mi că nu vrea să moară. Se sufoca în atac de panică, iar eu asemenea. Ne-am urcat rapid în mașină, am oprit la trei spitale în drum spre Grigore Alexandrescu. Nici unul nu avea ce trebuie pentru acea extracție. Am intrat la camera de gardă la spitalul de urgență pentru copii, am fost întrebată ce a pățit copilul și când i-am spus asistentei medicale a fost preluată absolut rapid, deoarece orice bucățică s-ar fi rupt din acea alună, îi putea ajunge în plămâni. Nu a durat mult operațiunea, dar a făcut-o un medic specializat pe nări mici de copii care-și bagă tot felul de prostii în ele.
Și acum mă întorc și mă gândesc, nu pot să n-o fac, că aș fi trăit sănătos la țară. Nu, nu aș fi avut mașină probabil, poate aveam o bicicletă sau o căruță. Deoarece doar 34,4% din populația din mediul rural deține un autoturism, si 52,9% biciclete.
Ce aș fi făcut, într-un sat uitat de lume, seara la 22 cu micul meu copil? Cine mi l-ar fi salvat? Cu ce și încotro m-aș fi îndreptat, ca mamă care-și vede copilul în suferință și pericol? Și vă expun aici o întâmplare cât se poate de simplă și din păcate la îndemana oricărui copilaș. Ce faci? Cât îți ia să ajungi la primul oraș? Unde găsești specialistul ăla în nări mici? Există? Ce simți în acele momente când îți dai seama că deși trăiești în 2020, tu ești departe de tot ceea ce poate oferi medicina super avansată din ziua de azi, departe și de un amărât de mic cleștișor.
Statisticile sunt în acest caz atât de discrepante că te întorci la titlu și la primul paragraf și cu ochii în lacrimi te intrebi: „De ce mamă, să plece la oraș? De ce să nu se întoarcă? De ce să nu fie medic aici, în sat, pentru comunitatea noastră? Ce-are orașul ăla de oamenii trebuiesc tratați mai bine decât cei de la țară?” Există un medic pentru 191 de persoane care locuiesc în mediul urban și UN MEDIC pentru 1581 de persoane în mediul rural!!! 1 la 1581, da?!
Deodată statisticile devin atât de colțoase și expun atât de grav realitatea că nu mai pot fi ignorate. Și așa s-a născut proiectul „România cu un singur chip”, pentru a face un studiu național care să măsoare decalajele între mediul urban și mediul rural, pentru a atrage atenția către diferențele enorme între viața la oraș și cea la țară. Rolul principal al studiului este de a arăta unde este necesară contribuția accelerată pentru îndeplinirea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă ale Organizației Națiunilor Unite la care România a aderat acum 5 ani, adoptând Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă.
Toate domeniile sunt afectate, dar la sănătate am fost frapată și nu m-am gândit la mine, o persoană, care din păcate a stat destul de mult internată, ci numai la fiica mea și la rolul meu de mamă și la faptul că nu aș fi putut să-i tratez o amărâtă de carie, nu să ne gândim la aparate dentare complexe sau la alte intervenții, deoarece la sate, well, nu prea sunt stomatologi. Există 14.426 de medici stomatologi în mediul urban (1 medic pentru fiecare 728 de locuitori) și 2.031 de medici stomatologi în mediul rural (1 medic pentru fiecare 4.445 de locuitori). Vă puteați închipui așa ceva?!
Atunci când, însă, stai și cauți și vezi la ce investiție ajunge un cabinet de stomatologie, îți dai seama că un dentist privat nu și-ar putea acoperi creditele și cheltuielile, dacă ar alege mediul rural. Pentru că da, lumea nu numai că n-are acces la medici și spitale, dar este și foarte săracă și nu-și permite cheltuieli medicale așa cum suntem obisnuiți deja la oraș. Cine se mai duce aici la un stomatolog, altfel decât în mediul privat?! Dar când îți numeri banii pentru greul trai zilnic, dinții devin încă o durere de suportat.
Locuim în aceeași țară, dar trăim în lumi complet diferite, noi cei din mediul urban față de ei, cei din mediul rural, cei care sunt rădăcinile noastre, de fapt. Și te întrebi, de ce nimeni nu construiește spitale și policlinici și pentru ei, oamenii de la sate, cu ce sunt ei mai prejos, de ce au ei mai puține drepturi, de ce sunt ei mai defavorizați, ei cei care nouă ne furnizează pâinea zilnică, roșia și brânza, laptele sau carnea. La ora actuală există în România 472 de spitale în orașe și numai 52 de spitale în mediul rural. 472 vs 52!!! Iar rurală este juma’ de Românie!
E timpul pentru inițiative curajoase, de implicare directă a celor care au puterea s-o facă, fără să mai așteptăm zeci de ani de boală și suferință la sate, fără să ne gândim la oamenii care nu ajung aproape niciodată în viața lor să fie tratați de un specialist, de un doctor.
Atunci când vedem povești cu medicii de la țară, ei ne apar ca niște eroi care străbat numai ei știu cum sute de kilometri între sate, pe drumuri desfundate, ca să poată ajuta o mică parte a populației rurale. La fel de fără condiții ca și pacienții lor, acești doctori nu și-au ascultat mamele și s-au întors la țară pentru a face diferența, dar au nevoie de condiții pentru a reuși acest lucru. De aceea, Lidl România a lansat împreună cu Ambasada Sustenabilității studiul național „România cu un singur chip”. Scopul programului România Solidară este de a identifica și implementa în parteneriat între instituțiile statului, organizațiile neguvernamentale și sectorul privat cele mai eficiente soluții de eliminare a sărăciei și a nevoilor lumii rurale.
Și revin încă o data la titlu și la primul paragraf. Pentru că într-un viitor cât mai apropiat trebuie ca părinții de la țară să fie mândri de copilul lor care se întoarce acasă, la sat, să știe sigur că poate deveni „mare” și acolo, nu numai la oraș, să știe că are cine să trateze suferințele zonelor rurale din România.
Un pas foarte important în această direcție îl face Lidl Romania prin organizarea unei campanii de donații la casele de marcat, până pe 31 decembrie 2020, care să susțină unul dintre ONG-urile implicate în grupul de lucru România Solidară, World Vision România, care a propus o soluție eficientă pentru a diminua decalajele dintre mediul urban și cel rural: reamenajarea școlilor din zonele defavorizate.
Pentru a vedea toate infograficele puteți intra pe site-ul dedicat proiectului: ROMANIA CU UN SINGUR CHIP , aici veți afla câte lucruri vitale lipsesc din viața satului românesc, dar și că există speranță prin implicarea fiecăruia dintre noi.
E timpul să ne întoarcem privirile și inimile către satele noastre și să contribuim la sănătatea lor, cu orice putem!
Citeste restul articolelor aici:
Diana Cosmin – Amărăciunea satelor românești nu are nimic pitoresc în ea
Cristina Stănciulescu – Știutele și neștiutele drame ale vieții de la țară
Noemi Meilman – Toamna bobocilor și alte povestiri
Mara Coman – Satele noastre sunt superbe, dar viața la țară nu e deloc aşa
#ACinceaPutere nu este un site, nu este un blog, este un grup de 5 voci, Cristina Stanciulescu, Ana Bitu, Diana Cosmin, Mara Coman si Noemi Meilman care se reunesc editorial atunci cand lumea e stransa cu usa de cate un subiect care devine fierbinte ca un cartof. #AcinceaPurere este despre bun simt, cinste, caracter, cultura si demnitatea care ar trebui sa existe in oameni si care, atunci cand lipsesc declanseaza vocile acestei „platforme” editoriale.
Pentru ca #ACinceaPutere este un senzor social.
