Frate detest iphondria! Cand intilnesc oameni preocupati de ei insisi intr-atit de mult incat isi inventeaza boli, siptome, suferinte si cauta febril tratamente, inebunesc.
Eu nu zic sa induri stoic daca te doare ceva da’ nici sa te tarasti pe jos cand nu te doare aproape nimic semnificativ. Nici eu nu indur usor durerea da’ nu mi caut nici bolile pe care le am daramite cele pe care nu le am De ce scriu despre asta? Tocmai eu? Tocmai acum? Pai la varsta asta super…super40? observ in jurul meu din ce in ce mai multi oameni preocupati de ei insisi in acest fel. Aaa nu ca sa si traiasca viata misto, nu sa traiasca prezentul mai special nu, mai ocupati si din ce in ce mai preocupati sa se caute. De orice, de oase, de sange, de hormoni, de inima, de coloana, de tumori, de mama lor de aberatii continue.
Si ii mai vad si super dezamagiti cand medicii nu le gasesc nimic real si atunci o ard pe medicina alternativa – o acopunctura, un reiki ceva, medicina biologica care le insumeaza pe toate doar doar le gaseste vreun parazit generator de boala.
Da’ duceti-va fratilor de va simtiti bine, duceti-va sa traiti in schimb, sa va bucurati de ce este nu de ce ar putea fi. Traiti cat mai bine si mai firesc pentru varsta pe care o aveti fara sa va”cereti” diagnostice neaparat pentru ca stiti ce, universul va iubeste si s-ar putea de adevaratelea sa creeze ceva si pentru voi.
