Acum 8 anisori ne-am mutat pe Dorobanti, ca sa fim mai aproape de Colegiul German Goethe, unde invata fii-mea.
Am plecat din apartamentul nostru din Dristor si am venit cu chirie in buricu’ targului. Super! Miezu de la nuca! Atata jeg si mizerie ca aici, n-am vazut decat in Ferentari la socrii mei. Locuim intr-un bloc mare facut prin anii ‘80 cu grad de seismicitate 8, dar care intre timp arata ca un ghetou sinistru. Aici am intalnit ce mai mari gandaci vazuti de mine ever. Astfel incat am anuntat administratora disperata. Mi-a spus:
– Aaa, doamna, stati linistita. Aia sunt gandaci de conducta.
Asa si?! Cu ce sa ma linistesc in conditiile in care ii auzi cum tropaie pe parchet, atata-s de grei. Sau poate femelele poarta tocuri?!
Apoi a venit seria de 3 sobolani veseli, care au locuit pe rand impreuna cu noi. Mici animale de companie, mustacioase si cu cozi groase ca ramele dupa ploaie. Unul are si o poveste a lui, cel mijlociu. Venisem de la un garden party fancy si ne-am culcat, doar ca la un moment dat am simtit picioruse si o codita traversandu-mi fruntea. Am sarit ca in desene animate in varfu’ patului urland. A doua zi l-am cautat cu tot cu pisicile feroce, dar nu l-am gasit. Duminica aveam treaba si am plecat la birou. La un moment dat, mi-a trimis H o poza tulburatoare: pe masa in sufragerie, in vasul meu cu grau incoltit, pisica isi bagase musafirul. Am ajuns inebunita acasa, unde Sobi, caci intre timp fusese botezat de fii-mea, statea linistit si halea din graul incoltit pe care-l tinea cu doua manute de soricel. Peste vas pusese H Websters-ul, ca sa nu fuga sobolanu’! Fii-mea ma ruga sa-l tinem macar o noapte… What the fuck?! I-am dat vasul si am rugat-o sa-l duca pe un santier mai incolo. S-a dus, dar mai intai a tinut musai sa-l arate si prietenelor ei din blocul vecin. S-a dus deci, la ele, dar pe drum s-a impiedicat de scara, a spart vasul si Sobi cel cu 7 vieti a fugit pe scari. Practic, l-am transbordat in blocul de vis-à-vis. Ceilalti doi au decedat cu firme de deratizare.
Gandacii de bucatarie cand ne invadeaza, vin in minim doua modele: unii mai rotunjori si castanii si altii mai lungi si maro mai deschis. Vin direct de la ghena peste care locuim, de unde vara vine si un miros cumplit.
Vecinii sunt magnifici!!! Cam toti sunt aproape cersetori si mai ales betivi. O vecina adoarme curent in picioare in dreptul usii de la intrare cu fruntea sprijinita pe geam. La 12 noaptea poarta ochelari de soare. Vecinul de la 7, care cred ca se spala doar de Craciun si Paste, imprumuta bani de la fii-mea. Mai avem 2 familii de chinezi care-si lasa copiii sa urle pana ne crapa capu’, in fata geamului nostru. Si fel de fel.
Closetele lasate pe trotuar?! Ceva obisnuit in Dorobanti. Masini parasite?! Cate vrei! Unul a crescut caini intr-o Dacie papuc, ani de zile. Avem un vecin care are doua masini, dintre care un Audi, pe care le spala din cand in cand cu galeata pe trotuar, dar nu le misca niciodata din loc. S-au afundat tare in asfalt. Oricum, cred ca sunt singurele masini cu numere de Bucuresti. Am senzatia ca vin niste oameni din provincie, parcheaza pe straduta noastra si pe urma mor. Asta iarna mi-au aruncat pe masina o punga de fasole alba care a incoltit pe capota in stratul de zapada, salate verzi infipte la roti, leafleti cu femei despuiate in parbriz, mai ales pentru copilasi. Sunt de la salonul de Masaj Erotic de pe Caderea Bastiliei, normal!
Cersetorii?! Toti! D-aia care se pisa pe ei, fix sub geamul nostru. Vara e o feerie la noi. Aveam o cersetoare care atunci cand se descalta, imputea tot Dorobantiul. Am avut acum doua veri bucuria sa se refaca asfaltul pe bulevard. Unde credeti ca a fost pus Toy Toy-ul pentru muncitori?! La noi sub geam, normal! Yeeey. Oricum barbati care se pisa la colturi… din belsug! Cativa ani am avut o femeie de serviciu pe scara care locuia in subsolul plin de apa si sobolani. Mirosea asaaaaa frumos dupa ce spala scara! Cred ca o spala chiar cu apa din subsol.
In spatele blocului?! Flora si fauna! Cersetorii care dorm pe cartoane si beau bere la pet, in timp ce il bat pe copilasul gastii sunt superbi, doar un pic cam galagiosi, in rest… ce sa nu-ti placa?! Mai avem iubitori de porumbei, care ii hranesc pe trotuare cu grau, dar la cat gainat e pe jos, se amesteca cu graul… Pe coltul bulevardului si in fata la ambasada Turciei sunt doua canale din care ies mereu aburi grosi. Te linisteste faptul ca platesti apa la pausal, dar si imaginea iarna, seara e ca din Gotham City. Doar ca in loc de Batman apare Beatman, la noi. Trotuarele sunt ticsite si de rahati mari de caine sau nu de caine?! Pot fi de om, clar!
Anul asta vreau sa ma mut. Singurele lucruri de care imi va fi dor sunt magazinul Non Stop unde poti cumpara tigari la bucata si poti plati pe caiet si faptul ca locuiam peste drum de mama, in rest… salvarile de la cele doua spitale de urgenta, sigur nu-mi vor lipsi, nici mitocanii care se intrec cu scart pe Dorobanti.
Adieu buric de Bucuresti!
