Vezi tu, una e ce iti inchipui si alta e ce vezi cu ochii tai.
Mereu am crezut ca Stockholmul este un oras arid, anost si cam dietetic vizual. Am auzit mereu de regulile sociale destul de dure pentru gustul meu latin, ca educatia germanica, doar a trecut pe langa mine, asa ca in creierul meu, orasul Stockholm era ceva ce imi spunea: rigurozitate si raceala.
Totusi, ideea de nopti albe il inmuia si ma ducea cu mintea la melodia „Nights in white satin”… Pe de alta parte prietena mea din liceu Cristina Haffner ma invita de ani de zile la ea asa ca pana la urma m-am gandit ca orice experienta, orice loc nou nu ma poate decat imbogati. Apropo de „bogatie” sau lipsa ei, in ultimii ani am renuntat complet la calatoriile afara din tara, in favoarea lui Cleo, fii-mea. Am zis insa, cum anul asta sotul meu H implinea 40 de ani, ca vreau sa ies din tara, ca vreau sa traiesc zilele cele mai lungi din viata mea, ca vreau sa fac un lucru pentru prima data. Asa am ajuns sa cumpar in ianuarie bilete ieftine de avion pentru sfarsit de iunie si sa ma hotarasc sa plec la Stockholm.
Am avut, desigur, norocul fantastic ca pe parcursul acestor sase luni sa se hotarasca si Ileana si sotul ei sa vina si chiar inainte de a pleca, si prietenul de suflet a lui H. Asa ca, impreuna cu prietena noastra din Suedia si cu inca o noua prietena de la Londra, am format un grup de #super40 absolut belea! Am intrat intr-un mood copilaresc si am facut terapie prin ras si mers pe jos. Am ras in zilisoarele alea cat rad intr-un an intreg! Am zis mereu ca n-oi avea noroc la bani, dar la oameni misto… sunt un trifoias cu 4 foi!
Cat despre Stockholm, in primul rand ne-a uimit frumusetea orasului-arhipelag, pe urma, normal am fost fascinati de cerul mereu senin si cu soarele pe el, de dimineta pana dimineata. Am ramas cu gura cascata la frumusetile alea de oameni, de le spune suedezi! Pai umbla asa ca brazii, ele in medie ‘fo 1.78, ei ‘fo 1.90, ele cu forme ample, ei cu spatele lat, toti longilini, blonzi spre alb, cu pielea, insa, mai smeada, un bronz roscat si cu ochii deschisi in toate nuantele de verde si albastru. Imbracati fancy si cool, drepti si impunatori. Ceva absolut superb. Si se plimbau asa prin locurile alea minunate si colorate.
Lumina, in aceasta perioada de Midsommer, e ireala, iar toate culorile sunt amplificate. Si au mult verde, pentru ca le place natura si au mult albastru pentru ca apa si cerul abunda si au toate culorile pictate pe casele de turta dulce si au poduri superbe si au autobuze care se transforma in barci si au vase si corabii pe post de carciumi sau transport si au voie sa stea la picnic in parcuri – si-o fac – si familiile tinere au cate doi-trei copii cu par din vata de zahar, pe care-i pupa si ii ciugulesc si au pana si Muzeul Abba! Nu radeti de mine, am fost si la Vasa, m-am plimbat peste tot, dar Abba… Dar, la varsta mea pot sa-mi permit sa spun ca sunt fana Abba, nu?! Oricum, dincolo de muzica si istorie muzicala, de departe cel mai tare muzeu multimedia vazut de mine pana acum, la 42 de ani! Nu-l ratati! Si nu cumva sa ratati acest oras! E o poezie si e complet diferit de clasicele capitale europene. Aaa si nu va asteptati la curatenie! Nu e. Dar sunt atatea lucruri si locuri frumoase ca merita stransa cureaua, asa cum am facut noi ‘juma de an si am mers in indepartatul nord, macar un strop.
