Ei si iar ma aflu la un final de an si la inceputul altuia. Tot zice Osho ca sa te uiti numai inainte dar, daca nu ma uit si in urma, ce Doamne iarta-ma concluzii mai trag, ce mai invat din greseli, cum reusesc sa ma regasesc pe mine si alte alea, de tot dragutul de Osho le zice?! Ma rog, se bat toate cap in cap, precum se bate si viata de zi cu zi, cu cea de te-nvata menuții astia filosofi in zen sa o traiesti.
Vin lucruri peste tine care nici nu-ti treceau prin cap si trebuie sa deal-uiesti cu ele pe loc! N-ai timp sa deschizi biblia zenului si sa astepti inspiratia divina. Ma rog, zic asta, deoarece, acest AN 2018 a fost ooooooaaaauuuu #rollerfuckingcoaster.
Ai zis vreodata in capul tau ca vrei sa ti se schimbe viata, Ana? Asaaa, cand erai mai suparata sau mai nervoasa, cand te-ai plictisit intr-o duminica de vara, cand te chinuia o mahmureala, cand n-aveai ce face?!
Ei, iaca a venit 2018 si a dat in tine cu toata schimbarea de ai aruncat-o in eter, fara sa o gandesti efectiv! Cam asta imi trecea prin cap pe la mijlocul lui decembrie cand imi strangeam tot biroul de creatie de la Wunderman, unde am muncit pe rupte in ultimii 9 ani. Baga in cutii, arunca trei sferturi din munca ta, eticheteaza, dar mai ales desparte-te de amintiri. Sunt intr-o zodie de cacat. Sunt rac. Iubesc mai mult decat iubesc toti, sunt mai sensibila decat insasi sensibilitatea, mai emotiva decat e de bun simt, dar mai ales, mai ancorata in trecut si mai indaratnica la schimbari decat este permis sau normal. Si in acest context, adunandu-mi si reevalundu-mi in decembrie toata viata profesionala a ultimului deceniu, ma gandeam ca God, cand vrea sa-mi comunice ceva si eu nu vreau sa pricep, ma zgâlâie din țâțâni, ca poate, poate pricepe iapa.
Acum 9 ani in iulie, in 2009 m-am mutat din apartamentul meu, intr-unul cu chirie in Dorobanti. Motivele au fost multiple, dar despre acea perioada, cred ca pot scrie o carte, nu un articol. Atunci, ma lua Dumnezeu si ma dadea cu dintii de asfalt pe cat putea el de tare, iar toti acesti 9 ani au fost atat de grei si de incercati pe absolut toate planurile, ca zici ca am trecut printr-un razboi mondial, dar personal. Tot in 2009, dar in octombrie, falimentata total fiind, m-am angajat la prietenele mele la Wunderman. Anul acesta, cel despre care scriu si pe care il inchei, fix in iulie m-am mutat intr-o casa noua si fix in octombrie aflam ca voi schimba, tot alaturi de Wunder, dar in alta formula, jobul. Si asa s-a incheiat un ciclu!
Si in timp ce lipeam cutii si crâmpeie de viata, in decembrie, ma gandeam ca mi-am impachetat si viata personala si a trebuit sa fac si acolo curatenie cu sase luni inainte.
A trebuit sa fac la impuse si curatenie printre oamenii care ma inconjurau, ceea ce pune sufletul si vointa la mare incercare. A fost cel mai greu, dar mai mult decat necesar.
Iar pentru un rac, batran si incercat, schimbarile sunt ca smulsul unghiilor. Stii ca e lovita si e mov si moarta si ca trebuie sa o smulgi ca sa-ti creasca una sanatoasa si frumoasa in loc, dar esti pur si simplu terifiat de proces in sine.
So, una peste alta, un an bun, anul schimbarilor, un an luminos, un an muuuult mai decent decat 2017, dar un an, in care mintea mea stranie a trebui sa se lupte cu ancroasamentele specifice versus nou. Am trecut prin niste stari sore cu moartea, cu fluctuatii majore, dar, dar, structura mea de soldatel, educatia germanica si lipsa de alte optiuni, ma fac sa merg in pas cadentat inainte. Trag ba cu ochiu’, ba cu inima inapoi, dar tot eu concluzionez:
– Ano, nu mai voiai sa locuiesti acolo si nu mai voiai sa te plafonezi!
– So, dear Ana, from God, with love, ia-ti 2018le si pune-l pe lista anilor buni… ceea ce e rar si ia-ti mintea si curat-o, deoarece vin vremuri noi, cu totul si cu totul diferite, iar tu va trebui sa le faci fata cu marele zambet alb pe buze!
See you on the other side in 2019!
