Când auzim cuvântul „risipă”, ne gândim instant la cele evidente: risipa alimentară, legume uitate prin frigidere și mâncare aruncată fără sens. Risipa de haine: lucruri cumpărate la impuls și purtate o singură dată. Risipa financiară, când banii se duc pe obiecte sau servicii de care nu aveam cu adevărat nevoie. Risipa de resurse, de energie, de obiecte, toate acele irosiri mărunte, dar adunate într-o povară mare pentru noi și pentru lume.
Și da, toate acestea sunt nocive. Ne afectează planeta, viața, portofelul, nervii. Dar există o risipă mult mai periculoasă. Una pe care nu o vedem, nu o punem în coș și nu o notăm pe nicio listă de cumpărături.
Risipa interioară.
Oho… aici suntem cu adevărat experți.
1. Risipa sufletească.
Este atunci când dai din tine mai mult decât ai, doar ca să nu deranjezi.
Când iubești până la epuizare oameni care nu pot duce nici jumătate din cât dai tu.
Când te consumi, te macini, te faci praf și apoi te aduni singur, cu o seară de Netflix și câteva pastile anti-durere, pentru că nu poți să recunoști că te doare sufletul.
2. Risipa de timp.
Sună aproape poetic, nu? În realitate, este cel mai trist poem.
Așa ajungem să ne irosim zilele pe lucruri care nu contează, pe oameni care nu ne vor binele, pe conversații de duzină, pe mesaje pe care nu trebuia să le citim, pe scuze pe care nu trebuia să le oferim.
Timpul: singura monedă pe care nu o recuperezi din retur.
3. Risipa psihică.
Aceasta o facem zilnic, cu o plăcere aproape masochistă.
Gândim excesiv, analizăm totul, interpretăm fiecare gest, fiecare răspuns, fiecare întârziere.
4. Risipa emoțională.
Când îți pui inima pe tavă în fața oamenilor care vin doar să guste, nu să consume.
5. Risipa de sine.
Cea mai dureroasă dintre toate.
Când uiți cine ești ca să fii cine trebuie.
Când te pui pe pauză ca să lase altcineva prim-planul.
Când renunți la bucuriile tale, la energia ta, la liniștea ta, la tine, pentru că „nu e momentul”, „nu e prioritatea”, „nu e urgent”.
Și ghici ce?
Astea sunt cele care dor cel mai tare.
Nu dovlecelul mort din frigider.
Nu rochia nepurtată.
Nu banii cheltuiți aiurea.
Ci tot ce risipim noi, fără să ne dăm seama.
Și acum întrebare de 1 milion de puncte karmice:
Cât din tine ai risipit azi?
Cât din tine ai dat, ai strâns, ai consumat, ai împărțit… fără să te întrebi dacă îți permiți?
Dacă am învăța să ne protejăm interiorul măcar cât protejăm frigiderul sau contul bancar, am fi zei.
Dar nu suntem.
Suntem oameni. Și ne iese bine să avem grijă de toți ceilalți, mai puțin de noi înșine.
Poate e momentul să schimbăm asta.
Să învățăm să strângem în noi ce e bun, să păstrăm ce e valoros, să punem capac la emoțiile care se evaporă în neștire și să facem economie la suflet, nu la iaurt.
Nu de alta, dar și noi avem termen de valabilitate.
Hai să risipim mai puțin.
Măcar din noi.
P.S. Și poate, într-o lume ideală, singurele lucruri care ar trebui să se risipească ar fi norii de pe cerul albastru…
Articolele scrise de colegele mele pe această temă:
Cristina Stanciulescu, Diana Cosmin,Mara Coman și Noemi Meilman, adică #ACinceaPutere.
