Acum citeva zile, am reusit dupa un an intreg… sa ma vad cu Ileana!
A venit in goana, dupa o zi de lucru obositoare, dar bucuroasa sa ne vedem!
Stateam in gradina Hilton si o asteptam, raspunzind chelnerilor ca “mai astept”. Deci mare le fu mirarea cind a aparut splendoarea asta de femeie, luminind gradina cu prezenta ei… o gradina plina de straini, japonezi, arabi (care vorbeau tare) si nici un roman.
M-au podidit amintirile… ce vremuri am apucat sa traiesc… cita veselie, bucurie, ce clienti boemi erau pe vremuri la gradina Ateneului… Ma gindesc ca poate din cauza restrictiilor, lumea isi arata bucuria de a trai: actori veseli, artisti, bisnitari, si sigur, multi securisti sub acoperire, dar toti veseli, cu bautura sub nas si micul in mana.
Ce vremuri…
Da, s-au schimbat tare vremurile, ma uit in jur si in afara mesei de arabi care zbiara de nu stii daca se cearta sau nu, sint oameni de afaceri cu tableta in mina, si multe mese goale.
Dar Ileana apare si ma scoate din gindurile mele un pic innegurite de raceala care ma chinuie si bucuria revederii acopera mirarea chelnerilor care se tot intrebau pe cine asteapta cucoana asta care nu este client al terasei.
Ileana este stralucitoare, cu zimbetul ei subliniat de o pereche de cercei superbi si o tinuta absolut superba!
Si ne-am asezat. Si a trecut apusul peste noi si peste cafelele noastre si a venit inserarea. Si ne-am luat un gin tonic, in toiul discutiilor infierbantate… si numai telefonul copilului Ilenei ne-a trezit la realitate. Trecura ca vintul trei ore!
Am mai stat si in fata parcarii vreo zece minute, ca mai era de povestit si asa in treacat, la sfirsit, am vorbit si despre viitor, subiect pentru care de fapt ne-am intilnit!
Dar asa e, oamenii au nevoie sa clarifice, sa inteleaga, sa impartaseasca, si, daca se poate, sa ajute…
Pe mine, draga Ileana, m-a ajutat discutia noastra!
Si insist sa spun ca daca nu exista un “indrumator” pentru a fi o mama buna, sau un copil bun, discutiile deschise, oamenii sinceri, pot intelege, pot sa treaca peste hopurile vietii lor, peste “sufletele durere” si poate, chiar daca noi ne taram “mosteniri” grele, altii pot sa ia exemplu de la noi!
Ileana este la fel ca mine, nu degeaba sintem amindoua leu cu ascendent leu… simtim amindoua greutatea zodiei, dar si frumusetea ei. Si am inteles amindoua, ca nu sintem persoane “usor de suportat” pentru parintii nostri, pentru copiii nostri, pentru oamenii din jur! Dar ceea ce e important, este ca nu sintem persoane cu rautate in suflet, vedem pozitivitatea, fie ea si la orizont, luptam pentru ea si ne mai impiedicam in problemele vietii suferind mult mai mult; cum se spune “punem la inima”.
Da, am ascultat o fiica si i-a vorbit o mama… din amindoua partile, ne-am dat dreptate, ne-am recunoscut greselile si am realizat ca trebuie sa mergem inainte.
Eu deja gasindu-mi un asa zis “echilibru”, Ileana lupta si invata sa o faca si ea!
Important este sa fim sinceri, sa vorbim despre problemele noastre, nu la piata, la vinzatorul de cartofi, ci cu oamenii din jurul nostru care stiu sa asculte, sa incercam sa vedem unde am gresit si ce putem repara… pentru ca sunt oameni ca noi, iar viata este diferita, dar in acelas timp… poate fi atit de asemanatoare!
Am vorbit despre persoanele care isi ascund durerile, care isi ascund tragediile, in urma suferintelor, dupa o fata de piatra si un raspuns continuu “nu, nu e nimic gresit, nu, nu am nimic, e totul bine!” Dar comportamentul lor este cel al unei persoane frustrate, suferinda, care nu vrea sa se destainuie nimanui, care a facut din durere un bulgare imens de piatra si inima e ingropata in el si care sufera, dar deja nu mai stie ce e aia “suferinta” pentru ca in ea s-a tirit o viata!
Oamenii astia gresesc, pe oamenii astia am vrea noi sa-i ajutam, oamenii astia trebuie sa stie ca nu sint singuri si ca o imbratisare a unui suflet cald poate sa zdrobeasca piatra din jurul inimii lor!
Oamenii astia nu mai trebuie sa asculte o “educatie” invechita de a nu spune, ca sa nu rada lumea. Nu ne pasa de lume, atita timp cit avem respect pentru ea, iar birfitorii, daca nu au subiect, il fac. Asa ca oricine traieste in cercul lui, pe care trebuie sa-l curete si sa-l umple de lumina, bucurie si iubire! Chiar si in singuratate, te umpli tu, in interiorul tau, de liniste, iubire si lumina!
Draga mea Ileana, tare m-am bucurat de revederea noastra si Ana… mi-ai lipsit, sa stii!
Data viitoare vom fi in grup complet!
by Adriana Ichim
