Dupa cum stiti suntem mame atipice. Noua ne pare rau ca ne incep copiii scoala, ne e mila de ei, ni se pare ca-i chinuim… d-astea, d-ale noastre.
N-am prea uitat cat de grea e scoala, dar si cat de frumoasa. Sasha e clasa a 2-a, iar Cleo a 9-a, deci cumva diferenta dintre cei doi ne-a provocat sa facem un exercitiu.
Cum raspund cei doi la cele mai banale intrebari:
–
Sa te duca mama la scoala?
Sasha: – Daaaa si tata si cele doua bunici si Lucica si… cine mai poate!
Cleo: – Ei, cam cum ar fi?! Sa vin cu tine la scoala?! Poate sa-l luam si pe tata, nu?!?!
–
Hai sa-ti dea mami si tati cate un pupic sa ai noroc in prima zi de scoala!
Sasha: – Mai multi sa am mai mult noroc! Si sa ma pupe si bunicile!
Cleo: – Da, ca ma doare capu’ de nervi ca-ncepe scoala si sa ma pupe mami, sa-mi treaca! 🙂
-Te bucuri ca incepi scoala?
Sasha: – Nu.
Cleo: – Nu!
– Hai ca intarzii!
Sasha: – Aoleu, mami, hai mai repede, sa nu pierdem festivitatea!
Cleo: – Asa si?! Nu ascult un popa si directorul scoli… mare pierdere!
– Ce te bucura la scoala cel mai mult?
Sasha: – Vacanta.
Cleo: – Ca mai am 4 ani si-o termin.
– Cum a fost azi la scoala?
Sasha: – Bine.
Cleo: – Oribil!
Noi le dorim mult succes puilor nostri. Scoala-i buna, dar e buna precum albastru de metilen dat pe amigdale. Util maxim, dar complet neplacut, la orice varsta. :))
