Opriti-va!
Nu mai cititi!
Lasati cartile pe rafturi!
Nu le mai atingeti!
Cartile se umplu de praf, au litere mici care strica ochii, dar mai ales, au acea putere stranie de a–ti deschide mintea, de a te umple de cunostinte si mai ales de a te invata sa-ti alegi singur informatia necesara, te invata sa gandesti de capul tau, te lasa sa rumegi idei, sa iti inchipui lumi si personaje, tu singur, cu ochii mintii tale, iti dezvolta imaginatia, te fac diferit de altii, creeaza dependenta aia de cultura, de mai multa cultura, de si mai multa cultura. Unele, ca nebunele, te fac chiar sa vrei sa descoperi si mai mult, vrei sa vezi o pictura, sa asculti o muzica, sa vezi o piesa de teatru, un film, un spectacol, o sculptura, o casa memoriala, un castel, o localitate, un mal de mare.
Cartile astea!
Niste hartii prinse intre doua coperti colorate!
Cum de au atata putere?
Cum pot ele schimba si modela sute de mii, milioane de minti?
Ce le face asa de influente?
TU.
Pericolul zace in tine, cititorule, cand intinzi mana dupa o carte din biblioteca. A scris-o un alt om, dar tu traiesti acea carte cu mintea ta, nu cu a lui si asta te face mai… destept.
Dar vrei sa fii destept? Vrei oare sa gandesti singur, cand in jurul tau totul e gata rumegat, ti se serveste informatia ca miezu’ ala de paine mestecata pe plaja de o mama si infipt apoi in gura copilului?
– Doamna, doamna! E destul de moale miezul! Lasati-l sa–l molfaie singur, fara saliva dumneavoastra, fara bacteriile dumneavoastra, fara tot ce mai aveati prin cavitatea bucala! Lasati-l ca se descurca, asa invata, mestecand singur!
Da. Dar e mai usor daca totul e trecut prin malaxorul altor guri si minti. Doar ca produsul isi cam pierde din aroma si din autenticitate si din aportul la sanatate si din textura.
Da e periculos.
Te poti ineca.
Si intr-o carte te poti ineca, poti uita de tine si de lumea inconjuratoare, poti afla lucruri si le poti pune in aplicare.
Ai grija cu cititul!
Nu e pentru oricine!
Era.
Pe vremea copilariei mele, era. Citeam cu mic cu mare, ca altceva nu prea era de facut. Traiam periculos pe-atunci, cu cartea-n mana si privirile pierdute-n ea. Pe urma ne intalneam si vorbeam despre carti ca niste fanatici fara frica de idei, perceptii si viziuni personale. Eram fiecare cu mintea lui si le uneam in pareri, facand o salata de idei, nu un piure pasat, gata mestecat de altii.
Dar asta era demult.
Acum totul e dinamica absoluta, viteza, imagine, culoare, sunet, vibratie.
Cartile sunt 2D, iar noi traim 5G ))).
Cine mai are chef de carti?
De ce sa faci singur o felie de paine prajita la toaster, cand ti-o poate servi un chelnar dragut, pusa in forma de margareta? Da, pretul e cu mult mai mare.
Pretul pe care-l platesti pentru a nu citi este chiar mintea ta. Ea e moneda de schimb. Ea va ramane devitaminizata si devitalizata, desi o indopi cu tone de informatii. E ca mancarea semi-preparata: plina de e-uri si calorii si zero vitamine si minerale. Iti face burta mare si digestia proasta, dar ai senzatia ca te-ai saturat. Nu ma intelegeti gresit, am o fata care implineste curand 18 ani, iar lupta de a o face sa citeasca a fost tare grea si multe batalii pierdute in fata filmelor realizate dupa carti sau a referatelor audio.
Doamne cat m-am chinuit cu Legendele Olimpului! Cand o rugam, parca o rugam sa se arunce cu capu-n jos pe tobogan! Ca norocu’ are o profesoara de istorie absolut senzationala si asa a inceput sa citeasca si sa aprecieze maxim literatura legata de istorie.
Desigur, insa, ca tot suntem in contextul de inceput de scoala in plina pandemie si de dascali nepregetati ca intreg sistemul de invatamant si as dori sa va spun o poveste despre scoala romaneasca atat de minunata si despre unul dintre motivele pentru care copiii considera lectura ca pe un chin, ca pe o mare constrangere.
Intr-o zi, prin martie, bum!
Pandemie!
Bum! Incuiati si ferecati in case!
Lumea se termina!
Toti ne imbolnavim si multi murim!
Cum percepe un adolescent ferecatul in casa alaturi de parinti?
Doua luni fara oprire si fara prieteni?
Cum percepe panica din privirile si glasurile parintilor?
Cum percepe ideea de boala si de moarte?
Nasol. Va zic eu! Nasol!
Si atunci, din minunatul sistem de invatamant on-line, pentru a termina semestrul doi al clasei a 11-a, profesoara de Limba Romana se gandeste. Ce se gandeste?
– Oare cum sa-i fac eu pe acesti copii sa citeasca? Oare cum sa fac sa le dau putere si speranta? Oare cum sa-i fac sa inteleaga ca educatia trebuie sa continue, pentru ca este cea mai de pret arma pe care o vor avea in viata? Oare cum sa-i fac sa nu se uite doar pe tablete si telefoane? Oare cum?
Si vine fii-mea la mine cu o falca-n cer si una-n pamant cu lacrimi in ochi si imi spune:
– Trebuie sa citesc “Ciuma” de Abert Camus… ca altfel, nu-mi incheie media!
Pe parcursul lecturii, ura, dispretul, revolta au crescut direct proportional cu hormonii, senzatia de intemnitare si disperarea ca vom pieri cu totii in chinuri.
Si uite-asa ce reuseste unul sa construiasca pentru dragostea de carte, atat de greu de insuflat in zilelele internetului viteza, distruge altul, prin sarcasm si bascalie la adresa mintilor crude, pe care le putem uda cu admiratie sau cu dispret. Rezultatele vor fi in consecinta!
– E o carte, mama. O carte trista si dramatica intr-un context trist si dramatic. Dar e un asa de mare univers de carti minunate care iti vor crea ele context in viata, iti vor defini ele realitatea, iti vor arata ele care este mecanismul corect pentru a face o alegere.
Traieste periculos, mama!
Traieste cu cartea-n mana si cu mintea mobilata!
Sterge praful de pe ele, lasa literele sa-ti invadeze ochii si lumile nenumarate sa-ti imbogateasca mintea!
Fii tu altfel!
Fii tu, TU! Ca nu ti-am molfait niciodata miezul de paine in gura, inainte de a ti-l da…
Citeste si imbogateste-te!
#putereaCartii
Citeste restul articolelor aici:
Cristina Stănciulescu
Diana Cosmin
Noemi Meilman
Mara Coman
#ACinceaPutere nu este un site, nu este un blog, este un grup de 5 voci, Cristina Stanciulescu, Ana Bitu, Diana Cosmin, Mara Coman si Noemi Meilman care se reunesc editorial atunci cand lumea e stransa cu usa de cate un subiect care devine fierbinte ca un cartof. #AcinceaPurere este despre bun simt, cinste, caracter, cultura si demnitatea care ar trebui sa existe in oameni si care, atunci cand lipsesc declanseaza vocile acestei „platforme” editoriale.
Pentru ca #ACinceaPutere este un senzor social.
Ai carte, ai parte, cum bine se zice; îți dă o pâine binemeritată. Cartea te înarmează, te înalța, te protejează; educat ești mai nobil, mai deștept