OAMENI CARE ADMIRA OAMENI, CARE ADMIRA BUCURESTIUL

Expozitia “Prin Bucurestiul meu” a Danei Stefanescu la Creart


M-am nascut si am copilarit cu bunicii mei in Piata Romana numarul 9. Nicu Alifantis era un bun vecin. Am facut Gradinita Geramana intr-o vila veche pe Dorobanti, apoi am continuat cu Colegiul German, tot in zona. Cand am inceput scoala, m-am mutat la parinti, pe Strada Avram Iancu, in zona Armeneasca – Foisorul de Foc, intr-o viluta veche brancoveneasca. Am batut mingea numai printre case divine si atmosfera vechiului Bucuresti. De la liceu chiuleam pe strazile cu nume de capitale si in Parcul Ioanid. Facultatea mi-am facut-o in cladirea Universitatii Bucuresti. Realmente, am inspirat prin toti porii Bucurestiul vechi si minunat. Il iubesc si e parte din mine si desi am locuit un an la Luxembourg si unul la Barcelona, aici este acasa. Intr-o zi, pe cand frecam Facebook-ul in sus si-n jos, fiind oricum nebuna dupa fotografii artistice, am descoperit-o pe Dana Stefanescu. N-o cunosteam, dar am vazut cum imi surprinde si descopera coltisoarele mele de Bucuresti iubit si le pune intr-o lumina si o valoare incredibila! Nu e singura, dar ea a insistat cu acest proiect de fotografie a orasului meu. I-am furat pozele si mi le-am pus in albumul de FB, “The city I live in”. Discret, mi-a atras femeia atentia sa-i dau si creditele prin a spune cine a facut fotografiile. Eu sunt insa capiata complet si m-am bucurat cand a inceput sa si le semneze. Am furat cu inima impacata. Si intr-o zi, dupa ce am trecut cu Dana Stefanescu prin iarna, primavara, vara si am intrat intr-o toamna frumoasa, m-a anuntat ca are expozitie.

M-am bucurat enorm! Deci, da! Un om care reuseste sa-si expuna pasiunea in centrul Bucurestiului, intr-un loc in care cultura are valoare, la Creart, in piata Lahovari, numarul 7. M-am dus la vernisaj. Fotografiile Danei Stefanescu le am colectionate, dar voiam sa vad omul care vede Bucurestiul la fel de frumos cum il vad si eu, doar ca ea il poate transpune in imagini. Si am cunoscut-o… calda, vesela, frumoasa. Ne-am imbratisat si ne-am pupat de parca ne stiam de-o viata. Probabil ca ne stiam pret de-un Bucuresti…

– Dana povesteste-mi despre tine. De unde ai aparut? Cu ce aparat faci minunatiile alea de fotografii? Zambeste larg. Are o gura mare si frumoasa si-mi arata aparatul ei foto: un Iphone 5S. Raman blocata. Am prieteni fotografi si stiu cum arata un aparat, un obiectiv…

– Cum Dana, cu asta?

– Asa! Eu am fost peste 20 de ani avocat si am inceput sa fac fotografii ca sa n-o iau razna. N-am mai putut profesa. M-am plictisit de toti si de toate si toamna trecuta, pe 25 septembrie, am inceput sa ma plimb prin Bucuresti si asa am inceput sa fac fotografii. Am vrut sa ma reinventez, sa pun toata energia si pasiunea in ceva nou pentru a doua oara. A fost o decizie grea, dar mi-a reusit!


Mai departe, povestea curge ca o poveste, nu ca o realitate. A inceput sa le posteze pe Instagram cu mai mult tupeu pentru ca acolo nu avea followers si le urca mai mult pentru ea. Pe urma a mai prins nitel curaj si a inceput sa posteze pe FB. Acolo, lumea si mai ales lumea buna, a inceput sa-i admire munca si s-o incurajeze. Pe 17 ianuarie a nins enorm. Dana a facut si postat o fotografie de la Biserica Stavropoleos. O mica bijuterie intre nameti. A fost preluata de colectivitatea La Blouse Roumaine si a facut inconjurul lumii, aducandu-i Danei multa admiratie si recunoasterea talentului. Apoi au aparut mai multe propuneri de expozitii, dar colaborarea cu Creart-ul a incantat-o cel mai mult si a zis ca acolo este locul din care vrea sa porneasca un nou drum. Expozitia e pana pe 25 septembrie pe pereti, locul e minunat, iar fotografiile sunt de vis. Oamenii care le privesc ii spun fotografei ca pozele ei sunt vii.

– Dana, ce le faci?

– Nu le fac nimic. Doar le simt.

– Astea nu sunt poze, sunt povesti! – i-a spus un violinist emerit.