Oricat de fericita ar fi viata, uneori simti nevoia sa-ti pui prezentul in pauza. Am constat asta la mine, am vazut-o la cei din jurul meu – femei sau barbati.
Fiecare are nevoie de o pauza sau macar de o paranteza – o bucla de la realitate care sa-ti permita sa faci exact ceea ce vrei si simti fara mai tii cont de nimeni si de nimic. Stresul cotidian, hei rupul zilnic intre familie, copii si job, grija de a plati datorii, facturi, reparatii, curatatorie, mancare, aprovizionare, lectii, conversatii… toate acestea ajung sa epuizeze pe oricine.
Chiar si pe cei mai puternici dintre noi. Inainte de a face un burn out care sa-i afecteze pe toti cei din jur, nu mai bine am avea maturitatea si asumarea sa ne dedicam niste timp doar noua? Cu sau fara ajutorul partenerului. Sigur, ideal ar fi, intr-o casnicie, cei doi sa inteleaga ca un moment de „paranteza individuala” nu are nimic de a face cu egoismul, ci mai degraba cu altruismul. Fac asta pentru ca am nevoie si pentru ca dorinta mea este aceea de a ne fi bine impreuna pe termen lung. Am vazut in weekend un film – „Bad Moms” – in care niste femei, mame, din dorinta lor de a face totul perfect, au ajuns sa nu mai fie capabile sa faca mai nimic. Iar ceea ce-si doreau era sa fie lasate putin… sa manance un mic dejun tihnit citind un ziar, sau sa iasa la masa cu prietenele, sau sa bea niste shot-uri pana uita ca exista toata viata lor cotidiana. Asta in film. In realitate am cunoscuti si prieteni in jur care sunt atat de stricti in programul lor incat pe drum s-au pierdut pe ei insisi si bucuriile lor. Cred cu convingere ca daca nu ai norocul sa ai un partner care sa-ti respecte si dorinta de a fi uneori singur, el nu este unul cu care lucrurile pot continua pe termen lung. E imposibil. Ajungem ca in principiul oricarui motor turat care invariabil ajunge sa se arda.
Mai cred cu convingere ca datoria fiecarui om fata de el insusi este de a-i fi bine. Bine cu el insusi. Cred ca fiecare dintre noi este indreptatit ocazional la „paranteze de libertate” fara a-i dauna celuilalt. Evident cu scopul de a da o pauza motorului si de a oxigena putin sufletul. Daca nu esti ajutat de familie, nu-i nimic, te ajuti singur si iti impui regulile. Trebuie sa-ti fie clar ca daca tie nu ti-e bine, nimanui din familie nu-i va fi. Idiferent daca TU esti barbat sau femeie.
Va pot spune de exemplu ce fac eu pentru asta:
Plec o saptamana pe an la detox numai eu singura cu mine insami, pentru ca asta imi prieste si imi face bine. Ies ocazional cu prietenele mele si radem pana ne dor falcile. Plec un weekend undeva la un spa. Ma duc la Breaza numai cu Ana, unde stam in varful patului, mancam tampenii de circa 3000 calorii si bem ce avem chef pana dimineata… Fiind singure cuc, a doua zi nu conteaza nici cum aratam, nici la ce ora ne trezim. Ies (rar) da’ hotarat intr-un club unde ma „descatusez” complet, dansand de rup si band gin tonic. Dau copilul mamei si imi petrec weekendul in pat in carpe cu floricele, vin fiert, filme romantice si culcat devreme. Imi aloc o zi la cateva luni doar pentru mine si ingrijirea mea completa din cap pana in picioare.
Astea-s supapele mele, altii le au pe altele, important este sa nu te ignori si sa nu te lasi ignorata, altfel vei deveni ca o oala cu presiune, pregatita in orice moment sa explodeze… ori cui ii face intr-adevar placere sa traisca cu asa ceva?
Ileana, eu m-am gandit sa-mi oxigenez putin parul zilele astea si nu sufletul 🙂 Esti atat de frumoasa in poza aia imbracata in camasa ca ma inspiri sa ma fac iar blonda, acum sunt blond nisip, culoarea naturala. Si da, o schimbare la par sau alt lucru pe care ni-l dedicam doar noua e ca o mica evadare de care chiar are nevoie oricine ca sa ne reincarcam bateriile:)