Am fost duminica la mama mea in vizita la masa, impreuna cu fii-mea si stateam noi, 3 generatii si vorbeam. Deodata mi-a picat fisa ca de-a lungul timpului, am ajuns ca mama mea, sa spun aceleasi lucruri care ma enervau cumplit, dar fara de care nu cred ca as fi fost astazi asa cum sunt.
A trebuit sa le listez si vreau sa va intreb: voi?! V-ati transformat in parintii vostri atunci cand ati devenit parinti?!
Stai dreapta!
Da-ti parul din ochi!
Nu mai clemfani!
La ce ora vii acasa?!
Te ador!
Nu mai chiuli de la scoala!!!
Trezeste-te o dat, ca o sa intarzii!
E mult prea mult jeg la tine in camera! Strange acum!
Esti cel mai frumos copil pe care l-am vazut vreodata!
Mi-ai mancat nervii pe paine!
Spala fructele!
E prima si ultima data cand faci asa ceva!
Aici eu fac regulile!
Cum ai racit?!
Te iubesc cat toata lumea!
Lasa ca o sa ai si tu copii si o sa vezi cum e!
Ai numai tarate in cap! / flori in par!
Te pup cat vreau, ca d-aia te-am facut!
Te-ai cam ingrasat!
Ai mancat? Ti-e foame? Sa-ti faca mama ceva de mancare?!
Ai crescut prea repede!
Spala vasele!
Fii recunoscatoare!
Pune-ti ceva pe tine, ca-i cam frig!
Crezi ca esti buricu’ pamantului?!
– Pentru mine, chiar este, dar n-o pot lasa sa stie asta! Sau pot?! Cand ii spun ca e cel mai important lucru facut de mine vreodata?!
Suntem diferiti si totusi… cand devenim parinti, stereotipia e mai puternica decat individualitatea. Ma aud vorbind la indigo cu mama, care si acum imi spune din lucrurile mai sus enumerate si stiu ca si Cleo, la randul ei va prelua toate semnele de exclamare si si le va indrepta spre puii ei.
La baza e doar iubirea, simpla iubire…
