– Ce faci, Ana?
– Iaca implinesc 42 de primaveri.
– Hmm, iti cam imbatranesc ciresii…
– Las’ sa imbatraneasca, fac umbra mai multa pamantului.
– Cum e dupa 40? Se mai coace vreo cireasa?
– Uuu, toate si cateva in plus. Pot sa spun ca am altoit cu un nou soi.
– Ce soi?
– Un site de soi…
– Acum? De ce?
– De soi. :))) Nu ma, acum, pentru ca acum a fost momentul lui, momentul site-ului.
– Pai n-aveai destule de facut?
– Ba da, dar stii ce nu faceam? Nu povesteam in scris oamenilor ce faceam…
– Si-asa te-ai hotarat sa te apuci de facut ceva dupa 40 de ani…
– Da’ ce-au ‘domle astia 40, mai exact, azi, 42 de ani?! Ce-ai cu ei?! Sunt anii mei in care am trait o sumedenie de lucruri pe care acum le pot povesti. Ce-aveam sa povestesc la 20?! Sunt lucruri pe care le incepi cand e momentul sa le-ncepi, nu stai sa te gandesti cati ani ai.
– Ok, deci faci lucruri noi la patruj’doi.
– Fac si rime 🙂
– Ce nu mai faci?
– Mhhh, nu mai dau importanta neimportantei.
– Probabil ca d-aia ai timp mai mult sa faci proiecte si lucruri noi.
– Sa stii! In timpul in care imi faceam sange rau cu energii joase, nu apucam sa scriu si sa creez.
– Si cum te-ai vindecat?
– Pai 40ii despre asta sunt, despre ce conteaza si ce nu. E doar un nou sfarsit cu un nou inceput.
– Ce incepi si ce termini?
– Fiecare cu metehnele lui… eu am inceput #super40 si am terminat sa ma consum pentru ce nu pot schimba.
– Ano, cum e la 42?
– Misto. Nou. Nu e vorba despre trecut ci despre cum folosesti trecutul pentru viitor. E misto. Esti mai obosit, dar mai destept. Esti bine rau!
