Pot sa va spun ca cele mai dese si crunte cosmaruri ale mele sunt legate de scoala
Ma aflu in banci, dau teze si examene si nu stiu absolut nimic! Ma fac de ras fata de toti copiii, intru in panica si isterie, sunt un adult penibil care o da de gard… sunt pur si simplu vraiste! Ultimul cosmar de acum cateva nopti se desfasura intr-o scoala SF cu tot felul de alieni si banci interactive, dadeam treapta si nu stiam absolut nimic la matematica. O rugam pe Ileana sa-mi dea sa copiez si ea radea de mine. Eram intr-o situatie… vai steaua mea!
Adevaru’ e ca mie nu mi-a placut scoala! Ironia sortii m-a trimis pana la masterat si doctorat, nu dragostea de carte!
Si in acest context, intr-o zi, a trebuit, obligata de stat, rude si o farama de constiinta, sa-mi duc copila la scoala. N-a prins clasa 0, ca norocu’ a intrat la 7 ani la scoala, dar pe mine, realmente m-a durut sufletul! In prima ei zi de scoala am plans de m-am spart, pentru ca mi se parea ca-i faceam o mare nedreptate :))) halal mama! Au trecut sapte ani de-atunci si azi intra in clasa a 8-a. Primele clase i-au placut, intre timp s-a prins ca-i greu si nu se mai bucura de inceputul scolii, iar anul asta este de rascruce. Ma uit cu mila maxima la ea si la planul de meditatii. E un copil bun si serios, ca norocu’, pentru ca eu nu i-as putea impune strictete si rigoare, dar si le impune singura.
Nu mai vrea de anul trecut s-o duc la scoala in prima zi… Asta m-a facut sa inteleg ca e o noua etapa si mi-a rupt si mai tare sufletul.
Dar eu continui cu ale mele cosmaruri penibile, in timp ce fii-mea creste si incet, incet, a trecut de jumatatea scolii. Sper ca ea, cand o avea 42 de ani sa viseze altceva decat ca nu stie nimic si rade de ea lumea din jur! 🙂
Va pupa Ana
Da, mai am pana la scoala, azi a mea a inceput gradinita si mi-am lasat casca pornita sa aud toate indicatiile pe care i le dadea sotul, gen imbract, dezbract, unde-si pune una-alta,am auzit-o chiar si pe educatoare cum i-a dat un pupic la primirea florilor 🙂 sunt varza de azi-dimineata, nu-mi gasesc locul, am crescut-o fara bone, cresa, bunici si-n 3 ani si 8 luni am lipsit de langa ea doar 3 nopti si asta ca sa-l nasc pe frate-sau. de aici atatea emotii, abia o astept acasa…doar noi, mamele, stim cu e 🙂
Florina draga, la tine e chiar mai greu decat la noi! Eu pe fii-mea am crescut-o cu bona si bunici, deci amandoua am fost ceva mai independenta, dar cred ca tu ai sufletul strans de emotii. O sa treaca incet, incet. Probabil ca te vei obisnui :))) Ea e importanta ?