Iubesc cu pasiune cuvintele.
Sunt uneltele mele principale, sunt prietenele mele și ele mă definesc.
Am reușit să trăiesc din ele, să le aștern frumos atât pe hârtie cât și pe canvasul virtual și să creez o lume plăcută mie cu pasiune și povești care mă descriu.
De-a lungul timpului trecând prin multe epoci trăite, am constatat însă, cu tristețe, cum cuvintele devin din ce în ce mai ascuțite și lumea din ce în ce mai puțin conștientă de puterea lor, astfel că ziua de azi are un tone of voice dur și lipsit de gentilețe.
În timpul pandemiei am avut multă speranță, am crezut cu putere că această experiență dramatică va face lumea mai bună, va face oamenii să se vadă cu adevărat și să iși dea mai multă bunătate unul altuia. Am sperat că lumea va învăța să se aprecieze și să-și spună cuvinte bune, pline de valoare.
N-a fost așa.
Din contra.
După ce răul a trecut a rămas o scursoare de cuvinte care sunt aruncate cu mare ușurință și multă răutate de la om la om. Mă uit și nu înțeleg de unde vine exact duritatea verbală și dorința de a critica cu orice preț la orice oră pe oricine.
De multe ori în viață mi s-a demonstrat că odată transmise cuvintele, ele nu mai pot fi retrase, nu poți repara ceea ce a ajuns deja la omul căruia i le adresezi, iar expresia “îmi retrag cuvintele” e ca apa de ploaie. Le poți regreta, motiva cu factori externi, dar nu le mai poți retrage.
Teoria spune că e bine să-ți descarci nervii, să-ți exprimi nemulțumirile, să nu ții nimic în tine. Dar, dar! Există oameni ca mine care la furie și nervi au o reacție stranie și spun lucruri care uneori sunt cumplite. În tinerețea mea odată cu pierderea cumpătului am pierdut și oameni dragi. Am spus lucruri rele, pe care nici măcar nu le gândeam, așa că, de cel puțin 25 de ani, atunci când mă enervez nu mă cert. Refuz. Aștept să-mi treacă toată furia, să-mi scadă adrenalina și să-mi pot exprima în mod civilizat și logic nemulțimirile. Și tot cu trecerea timpului am învățat că un cuvânt bun și cald are forța de a schimba o zi, de a motiva și ridica un om într-un moment critic sau pur și simplu de a crea o legătură puternică între două persoane. Așa că tot de peste 25 de ani mi-am propus și aproape că am reușit să fiu mereu mai bună, mai caldă și să spun cu blândețe orice lucru.
Una dintre poveștile care mă definesc este una petrecută într-un spital. Făcusem o operație și tot ceea ce ar fi putut merge prost a mers. Am ajuns să fiu hrănită artificial 3 luni de zile. O mare parte din acest timp l-am petrecut în reanimare unde eram mereu înțepată pentru diverse perfuzii intravenoase. La un moment dat venele mele începuseră să cedeze și procesul era cumplit. Stând atât de mult acolo, asistentele îmi deveniseră prieteni pe lângă îngeri păzitori, iar într-o dimineață când am văzut-o pe una dintre ele tremurând de groază că nu va reuși să-mi pună perfuzia i-am spus să stea liniștită că sigur va reuși și sigur se va descurca. Nu-i uit privirea și felul în care ne-am apropiat. Mi-a spus că pacienții nu sunt așa ca mine. Așa cum??? Până la urmă reușita ei, era reușita mea. Cum să o fi criticat sau descurajat?
Ne putem facem bine unul altuia fără să facem prea multe eforturi, deci de ce n-am alege tandrețea vorbelor? În week-end era o bătrânică pe o bancă și i-am oferit un suc și o prăjitură. Mi-a mulțumit, dar mi-a spus că preferă o poveste. Orice poveste. Să stau nițel cu ea și să-i spun ceva frumos. Am stat și propria mea poveste spusă, m-a făcut să mă bucur și să mă bine dispun. De doamna respectivă, nu mai vorbesc. La final mi-a zâmbit larg și m-a mângâiat pe obraz. Am plecat cu o căldură enormă în suflet.
Acum două săptămâni un șofer s-a dat jos în trafic, mi-a bătut în geam, iar eu abia am întredeschis geamul de frică să nu aud cine știe ce cuvinte, obișnuită cu injuriile specifice, în schimb, mi-a spus că mi-am prins haina în portieră și că m-a văzut de când m-am urcat în mașină.
– Doamnă, arătați magnific! E păcat să vă târâiți haina pe jos!
Știți cum m-am simțit în ziua aia? Magnific!
Concluzia este că un cuvânt atent ales poate schimba cu totul o situație din rău în bine și că este important să ne “măsurăm cuvintele” cu mare atenție, să nu uităm că ele sunt gratis, dar aruncate aiurea pot costa foarte scump.
Milka m-a invitat împreună cu colegele mele din #acinceaputere să vorbim despre importanța de a Răspunde cu Tandrețe și în cele mai critice situații.
Eu spun că bucuria și serotonina pe care ți-o aduce o bucățică de ciocolată, ți-o poate aduce o vorbă bună, spusă de tine sau primită de la alții.
Să nu uităm asta și mulțumesc Milka, pentru oportunitate. De acum, dulceața ciocolatei mele preferate mă va duce mereu cu gândul la dulceața vorbelor.
Și dacă vreți, Milka oferă și un concurs celor care iubesc ciocolata (adică tuturor):
- Cumpărați produse Milka în valoare de minimum 14 lei.
- Înregistrați bonul pe cuvintetandre.milka.ro.
- Și puteți câștiga o mașină Toyota Yaris Cross Hybrid, 1 Iphone 15 Pro sau o imprimantă portabilă Canon.
