Plinsul mi se pare balsam. Sincer.
Asa mi s a parut tot timpul si sunt recunoscatoare universului ca nu am fost atit de timpita nici cand eram tinara incat sa consider ca daca pling este ca si cum as ramine in pielea goala in piata univesitatii in timp ce este bara la bara la semafor. Plinsul nu este semn de slabiciune, este doar o supapa care ajuta la eliberarea presiunii, este uneori pauza de care ai nevoie ca sa iti aduni puterile si sa poti merge mai deaparte. Plinsul uneori este furie alteori durere sau chiar bucurie.
Plinsul este emotie si doar oamenii complexi sunt capabili sa aiba astfel de eliberari de emotii. Eu cand pling cu foc ma eliberez, ma golesc de tot ce-i rau acolo, in suflet, mi se inroseste groaznic nasul (asa-i la blonde) da’ mi se fac ochii mai verzi… si mai umflati din pacate si de multe ori dupa sunt asa de linistita incat imi vine sa adorm ca atunci cand eram copil. Nu-mi permit sa adorm, beau doar o cafea sau red bull, dupa caz, ma dau cu anticearcan sub ochi si pudra pe nas si golita de tot ce a fost eventuala durere, sau frustrare, sau stres, imi scutur parul blond (inca) si revin la cotidian.
