Din greseli, evident! Poti citi zeci de carti, asculta ‘nspe pareri pertinente, ca -pana la urma, inevitabilul sa se intample: ramai fata-n fata cu puiul de om si trebuie sa faci ceea ce crezi si simti. Nimeni nu se naste invatat si nu vei fi niciodata cu adevarat pregatit sa-l inveti tu pe altul sa traiasca!
Ei, si cu toate astea facem copii, pentru ca sunt mici si moi si miros a caramele cu lapte. Abia dupa ce-i vedem la noi in casa realizam ca am facut UN OM. Oau! Si cum il crestem, cum nu-l stricam, ce-i zicem ca e bine si rau? Ce e bine pentru mine, nu e bine pentru tine sau multe lucruri rele la vremea lor ne-au dezvaluit bogatii ale vietii… Deci, cum facem?
Noi am luat-o pas cu pas. Am ascultat sfaturile tuturor. Pe unele le-am urmat prea bine, pe altele le-am interpretat prea tare, dar am trecut cu brio de primii ani, doar cu zgarieturi si plansete.
Fi-mea s-a nascut toamna, dar iarna a venit foarte repede si aprig. Doamna doctor, dupa ce ne-a dat voie s-o scoatem din casa, ne-a spus ca trebuie tinuta minim 2 ore pe zi afara. Zis si facut! Am luat ad literam acest sfat, iar cand erau -15 grade afara si noua ne era prea frig pentru a ne plimba, o infofoleam pe bebelusa, o inveleam si o scoteam pe balcon. Noi stateam la caldura si ne uitam la caruciorul din ger, ca deh, asa ne-a zis d-na doctor. Cand am mers la control, doctorita era sa ne omoare! “Cum??? Un copil de o luna, nu trebuie scos la mai mult de -6 grade!” Ce pot sa va spun e ca fii-mea pana la 3 ani n-a avut temperatura! Deci, am calit-o, ca sa zic asa!
Ahhh, dar cand avea o saptamana si am scos-o prima data o baba ne-a intrebat cum de nu-i punem o batista pe fata?! Sa n-o vada spiritele rele… sau cum de scoatem la apus de soare copilu’ nebotezat, ca-l pot lua ielele… sau cand avea 3 luni si am mers de Craciun cu ea la Ileana si erau -25 de grade, de ne-a inghetat ambreiajul la Dacia, cand sa plecam… Era si noapte si nebotezata si crapau si pietrele si Dacia nu dadea decat racoare…
Am botezat-o tarziu, mult prea tarziu, ne-au spus multi! La 8 luni. Asa am vrut eu, sa fie primavara! Si singurii care au simtit pe pielea lor ca era un pic prea tarziu au fost nasii carora le-a rupt spatele si popii pe care i-a tras de barbi si cruci.
Aaaa, dar numele! De cand eram o fetita mica, imi doream o fetita mica pe care s-o cheme Cleo. Aveam o matusa preferata pe care o chema Haricleea si i se spunea Cleo. Asa voiam si eu o fata: inalta, bruneta cu ochii mari si negri, de o frumusete rara. A venit si momentul cand am ramas gravida. Mi-am mangaiat burta de la bun inceput si am vorbit cu fetita mea Cleo. N-am avut nici un semn de intrebare legat de sexul copilului. Era ea acolo, Cleo. O nasc. E identica cu mine. Blonda cu ochi migdalati, pielicica alb-roz, in rest, frumoasa si chemand-o Cleo cu mult inainte de a fi fost conceputa.
Vine preotul de cartier a doua zi dupa ce am adus-o de la spital acasa sa mi-o sfinteasca. Aaaaa, pai sa vezi perdaf preotesc ce mi-am luat! Ce nume e ala Cleo??? Cum doar Cleo? Asa? Cleo Nicolescu? Si un nume de sfant? Cum nu? Ce nume e asta??? Dupa ce-a plecat si mi-a lasat un gust amar, m-am apucat si am citit tot calendarul ortodox, pentru ca e un nume grecesc, e muza istoriei, Cleo, n-are cum sa nu fie si ortodox! Ei bine, nu vreti sa stiti ce nume contine acest calendar!!! E balamucu’ nou! Dar am invins si pe data de 30 octombrie este Sf. Ap. Cleopa! Na! Eat this!
