Controversa zapezilor

Imi plac romanii desi nimic nu-i multumeste. Nimic nu este luat „usor”, se impotrivesc oricarei decizii, oricarui guvern, oricaror politici si oricarei situatii in general. Sunt luati prin surprindere de orice lucru natural.

Ca ninge, ca ploua, ca-i cald sau vant. Alarmisti si scandalagii dar adorabili in felul lor. Sa ne intelegem, si eu sunt romanca, deci la fel ca marea majoritate. Nu ma deranjeaza aceasta” trasatura”, din contra, ma pliez pe ea, ma urc pe valul tendintelor si protestez si eu, in functie de subiect si interesul personal.

Azi vreau sa scriu despre zapada si despre inchiderea scolilor. Vad curente de opinii pro si mai ales contra inchiderii scolilor pentru inca o saptamana. Ca domne’, de ce? Da’ cum nu merg copiii la scoala ? Da care-i treaba ca nu-s decat -20 de grade si in Finlanda sunt si -30 si in Siberia chiar si -40 si toata lumea invata! Si Mandruta mergea la scoala si in timpul cutremurului din 77 desi se zgaltia pamantu’. Cu argumente care mai de care, unele logice despre ce fac parintii cu copiii care raman acasa inca o saptamana neplanificat si altele stupide ca de exemplu ca pierd timp de invatare, si din cauza unei vacante prelungite si a lui Firea vor ramane tampiti.

Eu am facut parte din categoria copiilor pentru care amintirea unor situatii de urgie meteorologica din timpul scolii reprezinta un moment de nostalgie placuta. Tin minte si acum, de altfel una din putinele amintiri ramase in mintea mea despre scoala, iarna din 1985 cand am stat acasa blocata cateva zile pentru ca s-au inchis scolile. Ma rugam in genunchi sa dea prapadul, sa ramanem blocati in case, sa nu putem iesi nici la geam numai sa mai am cateva zile libere. Cand am mai crescut am invatat sa frec termometrul cu mercur de cearsaf ca sa „imi cresc” febra, da’ calamitatile naturale le preferam detasat, macar eram cu totii in aceasi oala si nici nu ma simteam vinovata ca incercam doar eu sa chiulesc cumva.

Cu Ana impreuna, intr-un moment de epidemie de oreon ne-am dus si la biserica cu lumanari ca poate ne ajuta cel de sus sa ne luam o pauza de vreo 3 saptamani. Evident ca Dumnezeu ne-a pedepsit si am facut parte din cei numai 5 copii din clasa care n-am reusit sa ne contaminam, asa ca profesorii ne-au acordat pe perioada absentei celorlalti o mai mare atentie decat in mod normal…
Ce vreau sa spun este ca pentru copii, asemenea amintiri raman in topul celor din perioada scolara. Ca in rest nu vad de ce adultii nu-si fac griji si pentru faptul ca scolarii actuali au zeci de lectii, ‘jde ore de scoala, karate, balet, pian, franceza, engleza, desen, pictura, chineza, germana, magie, baschet, aikido si te mai miri, ca petrec cate 2 ore cel putin, dus-intors pe drumuri si ca in general, copiii de azi sunt inrolati cu treaba, mai ceva decat cei mai constiinciosi corporatisti de la birourile din Pipera!

Pe vremea mea erau si pauze din cauza zapezii si lectii mai putine si cu toate astea n-am ramas chiar cu totii timpiti!
Inteleg ca este greu sa gasesti variante pentru copilul ramas spontan acasa caruia i-au ramas brusc 10 ore de nefacut nimic special, decat sa traiasca bucurandu-se de vremea de afara si bulgareala din curti, insa stiu ca una din trasaturile romanilor este inventivitatea si intr-ajutorarea in situatii de criza si am convingerea ca fiecare are cate un vecin unde pot fi comasati cate 3-4 copii, o matusa disponibila, o prietena mai libera, o bunica pensionara, un bunic de imprumut si pana la urma chiar colegi de birou dispusi sa lase un copil sa coloreze coli albe cu markerele din salile de conferinta.

Profit pe aceasta cale sa le multumesc pentru aceasta saptamana soacrei mele care ne ajuta, mamei mele care vine mai devreme de la birou si lui Luci si Vasi care sunt langa mine oricand am nevoie 🙂
In concluzie, copilul din mine se bucura pentru toti copiii liberi in aceste zile, si pentru faptul ca am parinti, prieteni, matusi si alte rubedenii care ma ajuta si pentru zapada stralucitoare de afara!