Mi-as spune… mi-as spune:
– Ano, bucura-te de fiecare zi si de tot ce traiesti.
– Ano, odihneste-te.
– Ano, nu te mai plange, nu mai zi ca-i greu!
– De ce?
– Pentru ca greul abea urmeaza sa vina peste tine!
– Aoleu, cum asa?
– Chiar asa! Cum auzi!
– Sa-mi fie frica?
– Nu. Ai umerii lati si gambe puternice si incredere in Dumnezeu. O sa le duci pe toate.
– Bai Ana esti nebuna?!
– Eu da. Dupa ce-am trait si ce-o sa traiesti si tu, da sunt nebuna. Doar ca sunt o nebuna care stie acum cine e si mai ales ce poate face.
– Ai si ceva bun de zis?!?! Se intampla si ceva frumos?
– Oooo, da! O sa te schimbi in bine. O sa fii un om frumos. O sa ajungi sa apreciezi valoarea oamenilor. O sa fii respectata, apreciata si iubita cum n-ai fost niciodata. Si vei fi citita…
– O sa scriu?! O sa ma apuc? Promiti? Esti sigura? Juri?
– DA!
– Atunci sunt pregatita sa infrunt orice urgie, daca imi spui ca voi fi citita.
– Nu esti pregatita… n-ai cum, dar nu-i nimic. “If you walk through hell, keep walking!” zice Churchill.
– Macar o sa am despre ce sa scriu…
