Stimate domnule doctor, știm că sunteți medic primar în Clinica de Urologie a Spitalului Clinic Județean de Urgență – Pius Brânzeu, Timișoara, Doctor în medicină, membru în Asociația Română de Urologie, Asociația Europeană de Urologie și în Colegiul Medicilor din România, cu participări la cursuri, simpozioane și congrese de specialitate, atât ca invitat cât și ca speaker cu studii de specialitate publicate și referințe excelente de la pacienți. V-am răpit câteva minute din timp, datorită faptului că expertiza dumneavoastră reprezintă un plus în informațiile cât mai precise și mai actuale pe care vrem să le oferim comunității noastre.
Conform OMS, menopauza se instalează în perioada 40-55 ani și chiar înainte de 40 de ani în cazul menopauzei precoce, iar perimenopauza (perioada tranziției către menopauză) începe chiar și cu câțiva ani mai devreme. Datorită mai multor factori externi (mediu, alimentație, regim de viață, factori de stres) această medie de vârstă stabilită statistic se schimbă îngrijorător, mai exact, anumite manifestări specifice pot apărea în discuție înainte de vârsta de 40 de ani.
1. Știm că în sfera modificărilor care survin odată cu instalarea menopauzei, pe lângă simptomatologia specifică aparatului genital, apar și manifestări genitourinare specifice specialității dumneavoastră. Ați putea prezenta paleta simptomatică, eventuale manifestări urologice sau complicații ce pot apărea în contextul modificărilor locoregionale datorate menopauzei?
Asociația Nord Americană de Menopauză a stabilit că folosirea denumirii de –Sindrom genitourinar datorat menopauzei- GSM, ar fi un termen mult mai cuprinzător pentru a descrie efectele genitale externe, urologice și sexuale, cauzate de scăderea cantității de estrogen. În același context, folosirea noului termen GSM ar permite femeilor să aibă o discuție deschisă cu medicul lor, fară barierea impusă de pudoare. Așa cum foarte bine ați adus în discuție, un număr mare de femei manifestă simptome specifice menopauzei de la vârste din ce în ce mai tinere, 15 % dintre acestea având manifestări încă din starea de premenopauză.
Legat de întrebarea dumneavostră, consider important să subliniez faptul, că marea majoritate a simptomelor urinare apărute în contextul – GSM – au un debut insidios (lent) care din păcate permite pacientei să amâne vizita la medicul de specialiate (ginecolog / urolog), fapt ce duce către cronicizare și agravarea simptomelor cât și a modificărilor locoregionale. Simptomele ce pot apărea țin în general de dinamica actului micțional – simptome urinare joase – (LUTS):
1-Frecvența urinară – crește numărul de urinări într-un interval de 24h (fară un aport suplimentar de lichid), în general cantitatea de urină eliminată scade.
2-Imperiozitatea micțională-senzația acută de a urina fără a mai putea fi amânată
3- Driblingul micțional-jet urinar cu întreruperi necontrolate
4-Nocturia-urinări nocturne
5-Incontinența de stress – pierderea involuntară de urină datorată unui efort brusc (tuse, strănut, râs)
6-Infecția tractului urinar inferior-patologie cunoscută și sub denumirea de Cistita acută-poate avea toate din manifestările prezentate anterior și pe lângă acestea se poate complica cu hematuria macroscopică-urinarea cu sânge
De asemenea, pot apărea complicații și modificări morfologice cu posibilă indicație medico chirugicală. Aceste modificări țin în general de influențarea troficității și vascularizației genito-urinare. Atât peretele vaginal, vezica urinară, uretra cât și structurile de susținere au de suferit prin atrofierea mucoaselor, disbioza, inflamații cronice, hiperplexitate, fibroză. Pot apărea unele fenomene de ischemie (lipsa de flux adecvat de sânge) la nivelul trigonului vezicii urinare, stenoze ale meatului urinar (orificiul prin care se produce urinarea se îngustează și creează fenomene obstructive), cistocelul (o patologie în care vezica urinară protruzionează prin peretele vaginului din cauza laxității exagerate a structurilor de susținere și diminuare a tonusului peretelui vaginal), atrofia uretrei, retracția meatului urinar către interiorul vaginului asociat cu urinarea intravaginală. Tot la nivelul meatului urinar pot apărea elemente de neoformație cum ar fi polipul de meat uretral sau caruncului uretral (o formațiune tumorală benignă care poate da manifestări obstructive și sângerare).
Detecția precoce și terapia modulată pe fiecare caz în parte, cu alte cuvinte orientată către pacientă și nevoile acesteaia în primul rand, nu doar pe boala și/sau manifestările generale, sunt cheia unui rezultat favorabil în procesul terapeutic.
În ceea ce privește terapia am putea structura tratamentul în 2 clase:
Terapii farmacologice ghidate și inițiate în general de medici endocrinologi sau ginecologi ce constau în terapii hormonale, suplimentare estrogenică, modulatori de receptori estrogenici, DHEA (dehidroepiandrosteron), Oxitocină.
Terapii non-farmacologice cum ar fi modificarea stilului de viață, terapiile cu suplimente naturiste, terapiile LASER.
2. Care sunt cele mai întâlnite simptome de ordin urologic, care apar în aceaste perioade (perimenopeuza și menopauza) și care este conduita terapeutică în acestea?
Așa cum spuneam mai devreme simptomele urologice sunt în general reprezentate de LUTS – adică simptome urinare joase. Cele mai frecvent întâlnite sunt infecțiile urinare joase (Cistitele) și incontinența urinară de efort. Tratamentul infecțiilor urinare la pacientele aflate la menopauză implică o abordare complexă în care pacienta va beneficia de antibiotic conform antibiogramei, fitoterapie (tratament naturist) pentru o perioadă de câteva luni, vitamine, probiotice, instilații intravezicale (în funcție de agresivitatea simptomelor și gradul de recurență). Incontinența urinară de efort este o patologie cu implicații terapeutice profunde, ce variază de la tratamentul medicamentos până la tratamentul chirurgical în funcție de cauza directă a incontinenței și gradul acesteia. De asemena, în cazul incontinenței urinare se conturează o terapie nouă și anume tratamentul LASER, deja folosit într-o altă complicație a menopauzei – atrofia vaginală – în vederea rejuvenării vaginale.
3. Care sunt procedurile și aparatele dedicate îmbunătățirii condiției de viață a pacientei la menopauză în clinica dvs?
Pe lângă terapia medicamentoasă și suportul hormonal oferit de medicul endocrinolog, putem lua în considerare terapia LASER în incontinența urinară de efort, un tratament la început de drum, dar cu rezultate favorabile. Pentru această procedură folosim LASER CO2 fracționar cu modul intravaginal, efectul urmărit constând în întărirea peretelui vaginal anterior ca suport pentru vezica urinară și limitarea mobilității exagerate a acesteia.
4. Recomandați ceva proceduri sau tratemente ce pot fi efectuate profilactic astfel încât aceste etape să se „desfășoare mai blând”?
Sigur, ați descris perfect procesul în dinamică, pentru că manifestările despre care am vorbit până acum au caracter evolutiv, ceea ce face nevoia ca această evoluție (ca și proces în desfășurare) să se producă “mai blând”. Evoluția lentă, simptomele atenuate sau dispariția lor sunt punctele cheie ce trebuiesc urmărite și reprezintă baza oricărei terapii profilactice. Schimbarea stilului de viață, cu asigurarea unei hidratări corespunzătoare, activitate fizică susținută (sport), alimentație echilibrată cu păstrarea IMC în limitele ideale, igiena corespunzătoare sunt doar câteva din obiceiurile aflate la îndemăna oricui, care pot asigura amânarea apariției simptomelor sau “îmblânzirea acestora”. Folosirea suplimentelor naturiste specific concepute nevoilor și vârstei premenopauzale, instilațiile intravezicale cu hialurinat de sodiu mai ales în cazul femeilor cu cistite recurente sau cistite interstițiale, oferă o protecție adecvată la nivelul suprafeței mucoasei vezicii urinare. Având în vedere elementului tabu al GSM pentru majoritatea femeilor și a reticenței acestora la discutarea sau abordarea subiectului, multe din aceste manifestări sunt subdiagnosticate sau mai rău, rămân nediagnosticate. Este nevoie de schimbarea percepției și de informarea corectă, în care femeile care se afla în stadiul de menopauză sau premenopauză să înțeleagă că nu este o rușine să discute despre simptomele pe care le au, nu este o normalitate să sufere pe motivul tatuat în mentalul colectiv (am o vârstă deci este normal să sufăr), nu este o normalitate să trebuiască să își ascundă trăirile, emoțiile și simptomele atâta vreme cât există soluții pentru a trata sau a ameliora suferința.
