Într-o mare parte din SUA se interzice avortul.
24.06.2022. Tristă zi pentru libertate
Citesc și rămân cu un ghem în stomac. Încerc să înțeleg și să sper că este iar o gogoriță a mass mediei, dar intră fii-mea pe ușa camerei și începe să vocifereze plină de revoltă pe această temă.
Ea are 20 de ani. Este o femeie de 20 de ani pentru care ideea în sine, de îngrădire a libertăților este strigătoare la cer.
Mă informez mai atent și aflu: Curtea Supermă a Statelor Unite anulează hotărârea luată acum 50 de ani în cazul Roe vs Wade, prin care dreptul la avort este recunoscut la nivel federal și permite de acum, fiecărui for statal să hotărască asupra drepturilor femeilor care trăiesc în staul respectiv.
Urmarea?
În aproape jumătate dintre statele americane se interzice avortul.
Vorbesc cu fiica mea și încerc să o liniștesc. Este o femeie educată și informată, care sper că nu va ajunge niciodată în situația în care să facă o întrerupere de sarcină. Dar după cum știm, există atâtea motive care nu țin de voința sau dorința noastră, încât nu putem să ne organizăm perfect viitorul… culmea!
E bine măcar să avem liniștea psihică pe care ne-o conferă libertatea de alegere și drepturile firești, dacă știm clar că ziua de mâine nu are nici o certitudine.
“Ce înseamnă pentru mine, o femeie de aproape 20 de ani discursul pro-choice? M-am întrebat în ultima vreme, văzând decizia Curții Constituționale din Statele Unite, ce aș face dacă m-aș afla în situația acelor milioane de femei, dacă eu mi-aș pierde autonomia asupra propriului corp? M-am îngrozit pentru că nu condamni doar o femeie la o viață pe care nu și-o dorește ci și un copil pe care probabil îl va detesta și care va crește cu acest stigmat de “greșală“. Consider că cel mai dureros aspect al acestei situații și a anulării dreptului la avort este realizarea că nu are absolut nimic de a face cu viața, în sine, nici cea a femeii, nici cea a copilului ci a unor preconcepții venite din alte vremuri. Nu pot decât să sper că într-un viitor cât se poate de apropiat situația va fi alta și femeile vor fi privite drept oameni cu drepturi depline asupra corpurilor proprii, nu doar fabrici de “turnat” copii, iar aceste hotărâri vor fi luate de oameni cu mințile deschise!” CLEO NICOLESCU (fata mea)
Îmi dau lacrimile și din experiența mea îi înțeleg și mai bine furia.
Interzicerea avortului nu va împuțina avorturile.
Să ne fie clar asta! Doar educația poate face acest lucru! E singura unealtă viabilă!
Avorturile vor continua să se facă, dar ilegal, în condiții improprii ce vor aduce după sine moarte femeilor. Iar pe lângă acestea, multe dintre tinerele care nu vor avea nici o portiță de scăpare, în fața realității de a deveni mame fără voia lor, vor recurge la suicid, așa cum se întâmpla și pe vremuri la noi.
În concluzie, numărul de morți în rândul tinerelor gravide va crește.
Și cine va fi responsabil pentru aceste morți? Cine va fi tras la răspundere?
În America de azi, sigur nu vor fi conducătorii!
Dublul standard al acestora este grotesc: nască-se cât mai mulți copii, care să aibă acces cât mai ușor la arme de atac și care să omoare în școli cât mai mulți alți copii.
Hei, SUA! WTF?! Unde cobori?
Vedeți voi, pentru mine copil comunist, America a fost mereu “The land of the free”, în cel mai adânc sens. Era țara la care cu toții visam. De câțiva ani, însă, privesc din ce în ce mai sceptică și nu înțeleg involuția care se petrece sub ochii noștri cu cea mai mare putere a lumii.
Îmi amintesc episodul din “The Newsroom” în care Jeff Daniels, în rolul lui Will McAvoy, în care acesta enumeră motivele pentru care „America is not the greatest country in the world anymore”, dar asta se întâmpla prin 2012 între timp, America avansează…
Pentru noi, femeile și fetele care au prins epoca comunistă în România, poveștile despre avorturile ilegale rămân cumva ca niște răni pulsânde în memoria colectivă. Eu, una i le-am povestit și fiicei mele. Sunt atât de crude și de cumplit de sângeroase încât, eu cel puțin, le leg de torturile medievale.
Pe vremea “de tristă amintire”, pentru că așa o numim, erai obligată ca și femeie să faci copii. Nu existau metode de contracepție în afară de cele folosite și în Evul Mediu, mă scuzați, dar legat de acest subiect îmi vine obsesiv în cap acea epocă mizeră a istoriei umanității.
Acum 33 de ani România “s-a eliberat de sub jugul comunist” iar una dintre primele legi care îngrădeau libertatea femeilor și anume cea care interzicea avortul a fost schimbată. A fost o eliberare majoră, un pas imens făcut spre opțiunea personală a fiecărei femei de a face ce dorește cu viața și corpul ei. Rămâne un drept fantastic pe care-l avem, chiar dacă mai există obstacole în anumite spitale.
Folosesc sintagmele de din ‘90 pentru că interzicerea avortului, adică a libertății femeilor de a alege ce vor să facă cu corpul și viitorul lor este fix punerea unui jug, este îngrădire, este limitare, este pur și simplu întoarcerea la epoci de amintiri triste.
Din punctul meu de vedere se mai întâmplă un lucru foarte trist care mă duce din nou la Evul Mediu și anume motivarea interzicerii avortului în numele religiei.
Nu numai că asta este o aberație și că în numele religiei s-au comis cele mai atroce crime, dar acum la un moment de răscruce, în care din ce în ce mai mulți tineri se îndepărtează de credință, o astfel de acțiune pusă pe seama lui Dumnezeu, nu va face decât să adâncească craterul dintre credință și omul nou.
Sunt credincioasă. Mă rog și mă bazez pe credința mea, pe Dumnezeu.
Așa am crescut.
Nu am avut oameni habotnici în jurul meu, dar toți ai mei se rugau și credeau că altu-i buricul universului și nu ei ca și indivizi.
Mă doare când văd că iar este invocat Dumnezeu atunci când vine vorba de îngrădiri, de dureri, de nefericire.
Tinerii ar trebui să crească senini, să știe că au pe cine să se bazeze și să se simtă liberi să cucerească universul. Sper că în viitor așa va fi!
Articolele scrise de colegele mele pe această temă:
Cristina Stanciulescu, Diana Cosmin,Mara Coman și Noemi Meilman, adică #ACinceaPutere.
