sau
THE #newnewnormal
Și într-o zi a trecut și pandemia.
Bine, ea n-a trecut, dar cum noi în România nu avem nici o noimă am sărit de la purtatul măștii pe stradă direct la respirația gură la gură, fără a clipi.
Am încercat să-mi fac un recap intern pentru acest articol, dar am eșuat pentru că mie uneia, pandemia mi-a adus pierderi enorme sufletești și fizice, iar toate fricile venite din traume mai vechi s-au activat la maximum. Așa că am renunțat să mă mai gândesc atent la viața mea din ultimii doi ani. Ce ce am învățat the very hard way este că efectiv trebuie să iau fiecare clipă așa cum vine ea, să nu mă mai gâdesc la viitor decât într-o măsură mică și mult mai decentă decât o făceam înainte. Și culmea, viața e mult mai simplă așa. No past, no future. Ziceau de mult Osho și Moșo, dar eu nu și nu. Ei, acum am înțeles.
Sunt un om foarte, foarte reticent la schimbări. Îmi plac tabieturile la nebunie și ador zona mea de confort și nu cred că muncești ani de zile pentru a ți-o crea așa cum îți dorești, ca pe urmă să ieși din ea, că vezi Doamne, doar pe după gard e viața mișto. Când am intrat in carantină însă, acum doi ani, am știut, că sigur nimic din ce a fost nu va mai fi așa. Am postat atunci pe FB, că vom vorbi despre viața noastră înainte și după pandemie și am avut dreptate. Nu, nu am crezut că va dura chiar atât de mult, dar mi-a fost clar că „normalitatea” va căpăta cu totul alte valențe.
Am fluturat anul trecut termenul de New Normal pe toate gardurile, dar era ușor cam chinuit, acum pare mai firesc, doar că împreună cu fetele din #acinceaputere am hotărât că ceea ce trăim e clar #newnewnormal. Sună mai bâlbâit, dar mult mai realist 😊. Așa că am hotărât să scriem despre noile noastre obiceiuri sau alegeri și despre cum ni s-a schimbat în general percepția asupra realității.
În primul rând nu mai am chef să mă intersectez cu oameni care nu-mi plac. Punct. Am fost la un eveniment mare, unde am întâlnit multă lume și mi-am dat seama ca pe unii chiar nu mai vreau să-i văd. Nu-mi trebuie energia lor, îngâmfarea și superioritatea. Când, în rare ocazii mă voi mai duce la evenimente, îi voi evita cu mare bucurie. Și nu numai la evenimente ci în general.
S-a vorbit mult în pandemie despre izolare și pierderea contactului cu prietenii și cu viața socială în general. Sincer, eu nu mi-am pierdut prietenii, nu am renunțat la a vorbi cu ei, la a ne vedea, la a ne bucura unii de alții, ba mai mult în această pandemie, am câștigat oameni noi, așa cum sunt aceste minunății de femei, spre exemplu: Cristina Stănciulescu, Mara Coman, Diana Cosmin și Noemi Meilman. Sigur că mă știam cu unele dintre ele, dar acum le simt lipite de suflet atât de aproape încât îi mai mulțumesc universului de multe ori. Deci, nu că n-am pierdut contactul, dar lumea mea de prieteni, cea reală, palpabilă, nu amici de-o vorbă, s-a îmbogățit, s-a apropiat și mai tare. Și inclusiv cea virtuală. Și ea e bună de tot. Iar eu ce eram oricum selectivă, dar acum știu exact pe cine am și pe cine nu am chef să mai las în viața mea.
Job wise, Slava Domnului, a mers bine, ne-am adaptat remarcabil de la corporatismul clasic la jocul de glezne pe care-l invidiam mereu la freelanceri. Eu sunt copywriter de meserie. Scriu și creez în publicitate și am descoperit că poți fi mult mai creativ și mai bun atunci când nu ai constrângeri, iar la capitolul ăsta intră și sutienul. Îmi zboară mintea așa de liberă când sunt complet comodă… E o libertate simplă, I know, basic, dar eu o apreciez foarte mult 😊. Bineînteles, că m-am bucurat enorm să lucrez din grădină de la Breaza și de pe plaja din Olimp sau din Gran Canaria și de oriunde îmi dă prin minte. Nu mă duc special prin cafenele sau locuri hip să-mi fac treaba, dar și când vreau să mă bag în piscina mea kitch din plastic, cu flamingo gonflabili care-mi sunt suport de pahare de plastic la rândul lor, pentru prosecco, doar ce-mi așez laptop-ul pe un scaun alături și… devin creativă, nene! Am creat și realizat campanii în această perioadă pe care chiar nu credeam că le-aș putea face vreo dată.
Și mai mult ca niciodată, pentru că am câștigat timpul pe care-l petreceam în trafic, care este enorm. Enorm! Am putut să mă extind cu o varietate mare și mișto de proiecte personale de care sunt foarte mândra. Deci da, pandemia, mi-a adus un mare plus în viața profesională.
Ce obișnuințe am pierdut? Am pierdut tocurile… Chiar nu le mai pot purta! Într-adevăr mi s-a părut foarte ciudat că în acești ani m-am uitat de multe ori la bijuteriile mele și chiar am multe și m-am întrebat dacă le voi mai purta vreodată. Nu sunt genul care se trezește de dimineața și se împopoțonează prin casă. Ați înțeles când v-am spus de sutien. Nu mi-oi pune cercei la pantalonii de trening. Dar revenind la #newnewnormal și plăcâdu-mi din fire să mă îmbrac frumos și să mă aranjez am reluat cu drag vechile obiceiuri. Dar da, no tocuri for me anymore! Oricum, am așa o colecție impresionantă de adidași că am învățat să mă îmbrac mai mult pe stilul cool decât elegant. Nu-mi pare rău. Fii-mea poartă tot 40 la picior așa că are cine să se bucure de colecția „cu toc” a familiei.
Ce mi-a lipsit mult și am reluat cu cea mai mare bucurie? Îmbrățisările, mâncatul din aceiași farfurie cu prietenii mei și viața fără restricții. Fiecare cu bucuriile lui 😊.
Voi ce ați reluat și la ce ați renunțat?
Citeste si articolele scrise de colegele mele:
Cristina Stanciulescu
Diana Cosmin
Mara Coman
Noemi Meilman
#ACinceaPutere nu este un site, nu este un blog, este un grup de 5 voci, Cristina Stănciulescu, Ana Bîtu, Diana Cosmin, Mara Coman și Noemi Meilman care se reunesc editorial atunci când lumea e strânsă cu ușa de câte un subiect care devine fierbinte ca un cartof.
#ACinceaPutere este despre bun simț, cinste, caracter, cultura și demnitatea care, dacă (și atunci când) lipsesc, declanșează vocile acestei „platforme”editoriale.
