Pai deci, noi doua, Ileana si cu mine aveam 25 de ani si H 23, in anul de gratie 1999. In cap aveam toti trei tarate.
– Hai sa ne casatorim ca sa facem o petrecere mare, i-am zis eu lu’ H.
– Hai! A zis H.
– Si eu o sa va fiu nasa, ca in felul asta o sa ne inrudim!
– Pai, Ileana, nu esti maritata! Cum sa ne fii nasa?!
– Lasa ca iau dispensa!
– Ok. Gagica-tu ne e drag si la ajutat mult pe H… e evereu si nu sunteti casatoriti, dar ce conteaza?!
Si asa a inceput totul. We had a plan, man! Doar ca nasa noastra s-a despartit de nas inainte de nunta si cu ‘fo doua saptamani ne-a prezentat un nas nou-nout.
– Ma rog. E a noastra si-o iubim, si-o luam de nasa asa cum este!
– Clar!
In week-end-ul de dinaintea nuntii am fost cu ea si multi colegi de birou la mare. Stiti cum se bea la 20 si-un pic de ani?!?! Dar daca mai e si bautura gratis?!?! Doamne! Mi se face rau numai cand imi amintesc! Si dupa ce bei ca un zeu cu ficatul tanar, intotdeauna, nu stiu cum si de ce, iti apar in cale, situatii ciudate. In acea sambata noapte, pe plaja ne-a iesit in cale o trambulina d-aia de plasa, enorma si in care se putea intra la liber. Si uite-ne pe noi trei sarind si agitand cantitatile impresionante de alcool in corpuri. Si Ileana:
– Hai, mai sus, mai sus! Sa sarim mai sus!
Noi, doi boi, ne-am ascultat nasica. H a cazut cu genunchiul intr-o imbinare metalica a doua plase, iar eu mi-am scrantit glezna absolut groaznic… O saptamana inainte de nunta… Nu numai ca la nunta eram schiopi amandoi, dar eu aveam piciorul umflat cat capu’ si nu am putut incalta frumusetile de pantofi pe care ii am si azi intacti intr-o cutie, satinati cu dantela si tocuri de 10. A trebuit, in schimb sa-mi cumpar niste balerini cu toc mic, tip cei pe care-i purta Elena Ceausescu. Ganditi-va ca era ’99, nu erau atatea magazine si pantofii albi nu se purtau si pe internet aveai doar mail, daca erai smecher, despre magazine on-line… hahahahahaha, cine se gandea?! Ce-a putut Ileana sa-mi spuna?!
– Vai, fata parca ai doua piinici in picioare…
– Zi, zau!!!
Inainte de nunta vine a mea la mine cu un deux piece Irina Schrotter.
– Ana, pot sa ma imbrac cu asta la nunta?
Sa va descriu un pic deux piece-ul: in primul rand era facut dintr-un voal subtire-subtire, complet transparent cu rauiri rare de paiete, totul gri deschis. Pantalonii lungi si largi, dar repet, complet transparenti, dar, dar!!! Bluza! Bluza era un patrat care se punea pe piept si un pic pe burta si se lega cu niste fire la spate, unele de gat, altele de talie… uite bluza – nu e bluza! M-am uitat la bucatile de transparenta si pe urma la prietena mea, care la 25 de ani, nu ca era buna rau, era bucata de bucata.
– Da, fata! Normal ca poti sa te imbraci asa! Cine mai are nasa ca a mea?!
La biserica a fost putin delicat caci preotii n-au primit-o in biserica, dar si-a imprumutat un sacouas si si-a acoperit sutienul si chilotii peste care flutura voalul usor, ma rog, pe unde era voal! A curs ceremonia religioasa, lunga, lunga.
Dupa… sa arunc buchetul. Pe vremea aceea, Ileana era THE Catcher, in materie de buchete. Era telul ei in viata sa prinda buchetele la toate nuntile, deoarece i se parea ca e batrana de maritis, la 25 de ani… Rabdarea a fost mereu cel mai slab capitol al ei. Ii spun:
– Iubito, la nunta mea esti nasa. Nu sade bine sa te arunci dupa buchet, fa si tu o exceptie, ca uite, ai un buchet la fel de mare ca si al meu. Ai buchetul tau. P-ala de mireasa lasa sa-l prinda altcineva! Te rog eu mult, mult.
– Biiiine.
Revin. Ajungem la momentul respectiv. Am o prietena care e mai mare decat mine. Inainte de a-l arunca am tintit locul unde se afla si i-am aruncat inspre ea buchetul. M-am reintors cu fata si ce sa vad?! Buchetul ajunsese la prietena respectiva, dar deodata, ca un instinct primar, prinderea buchetului a activat-o pe Ileana si o vad cum se arunca din partea opusa cu un zbor de ninja din Kill Bill, prin fata tuturor fetelor, cat e de lunga si aterizeaza (eu vad, nu stiu de ce, in slo mo aceasta imagine in capul meu) langa prietena mea, zmulgandu-i buchetul din maini si lasand-o pe biata femeie cu cateva petale printre degete. Nu s-a putut uita in ochii mei, desigur, dar mi-am dat seama, ca pur si simplu, nu putuse sa reziste unei asemenea tentatii. Pur si simplu. Eram uimita, dar… e a mea!
La nunta a fost nasa perfecta: a dansat pe masa, a strans bani si carduri la elasticul pantalonilor transparenti, a chiuit si s-a zbenguit cu caprioarele prin curtea palatului.
Nasa noastra, sa ne traiesti mult si cat mai bine pentru ca alaturi de tine nu reusim nici cum sa ducem o viata normala! :))) Te iubim tare mult.
