Stiu ca sunt de multe ori trasa de urechi pentru faptul ca fumez, dar asa sunt eu, o pacatoasa! Eu fumez, eu beau, eu fac glume porcoase si culmea, mai fac si sex cu placere! Aaaa, si mai sunt si 100% carnivora.
Din punctul unora de vedere… nu prea am ce cauta in lumea asta care isi poliseaza aparentele sau incearca sa faca lucruri corecte, asa cum se spune, ca la carte, doar pentru a-si umple golurile. M-am gandit ca vreau sa traiesc cum imi place si pe langa pacatoasele mele placeri, imi place sa-mi cultiv bunatatea. Am ajuns la un nivel la care oamenii ma vad cu ochiul liber si reusesc sa transmit bunatatea prin simpla aparitie. Fac tot ce-mi sta in putinta sa-mi cultiv si echilibrul si intelegerea si calmul. Cateodata, la astea din urma dau gres in mod dramatic, dar voi insista pana le voi stapani perfect!
Poate gresesc… poate mai bine ma las de fumat si ma transform intr-un pachet de nervi care scuipa venin si rautati. Nu?! Nu! Mai bine fac ce-mi place si sunt fericita si pot da mai departe, din fericirea mea, cate un zambet si o vorba buna sau un gest frumos.
Ca sa ajung asa, am avut de invatat cateva lucruri care pentru unii sunt deja firesti, in timp ce pentru altii sunt ridicole, cum ar fi sa vorbesc cu Dumnezeu ori de cate ori simt nevoia.
Cand nu mai pot, ii spun:
– Doamne, ia-le tu pe toate si rezolva-le cum crezi tu ca-i mai bine pentru mine, ca eu nu mai stiu ce sa fac.
Si lucrurile se rezolva. Cateodata mi se pare ca se rezolva in defavoarea mea, dar apoi realizez ca e mai bine asa.
Ii pun intrebari, cum ar fi:
– Doamne, de ce ne-ai trimis mie si Ilenei copiii astia atat de minunati care par cu 1000 de ani mai batrani si intelepti decat noi?
Si in cap mi-a venit la ceva timp cuvantul “redemption”, care inseamna izbavire… hm. Oare de ce trebuia sa fim salvate? Cine stie?!
Am facut Reiki, am invatat sa ma incarc, mi-am insusit semnul de baza Cho Ku Rei, mi l-am tatuat pe incheietura mainii, atunci cand viata ma lovea de toti stabilopozii si nu credeam ca voi iesi la suprafata pentru o gura de aer, dar acum ma uit la mana mea si zambesc pentru ca stiu ca pot iesi cu multa credinta din cele mai negre gauri.
Acum cateva luni a inceput un alt semn budhist sa-mi apara de peste tot. L-am cautat, am citit si am intrebat despre el, iar Andreea, o iluminata de femeie mi-a explicat mai pe larg, despre Nam-myoho-renge-kyo. O sa radeti, dar e raspunsul fix la acest text:
“The Mystic Law is the unlimited strength inherent in one’s life. To believe in the Mystic Law and chant Nam-myoho-renge-kyo is to have faith in one’s unlimited potential. It is not a mystical phrase that brings forth supernatural power, nor is Nam-myoho-renge-kyo an entity transcending ourselves that we rely upon. It is the principle that those who live normal lives and make consistent efforts will duly triumph.
To chant Nam-myoho-renge-kyo is to bring forth the pure and fundamental energy of life, honoring the dignity and possibility of our ordinary lives.”
Ma duc la biserica si imi aprind lumanarile de ruga, multumire si pentru cei care nu mai sunt, imi aprind in casa, aproape saptamanal, cate o lumanare in fiecare camera, in timp ce spun Tatal Nostru, pentru a curata locul.
Din pacate, acasa ajung rar si putin, si cand ajung, fiecare suflet vrea o bucata din mine: H, Cleo, cainele, pisica batrana, mama ma suna, tata ma suna… unii ma si cearta ca n-am timp pentru ei, altii se cearta intre ei pe mine… asa ca despre meditatii nu se poate discuta, mai ales ca iti trebuie timp, calm si liniste. Dar, daaar cand ies din Bucurestiul aglomerat al vietii mele reusesc sa ma incarc energetic cu tot ce am la-ndemana. Am fost la mare si am realizat ca sunt inconjurata de aer, apa, pamant si foc. Erau acolo toate si m-am umplut cu toate pana la refuz. A fost fantastic cum le-am luat pe fiecare si le-am trecut prin chakre. Sigur, ulterior am mancat o ceafa de porc tiganeasca si am baut o palincuta. La Provita m-am incarcat de verde, mult verde si am reusit sa dorm ca un pui mic. Visinata si tigara au venit, insa, la pachet si cu cativa mici si carnati.
Asta incerc sa zic. Cred ca a dori sa o arzi pe perfectiune, autocontrol impus, sanatate maxima, renuntarea la placerile simple, nu te transforma decat intr-un omulet nefericit si morocanos si foarte, foarte serios si cred ca nici nu mai atragi situatii speciale si nebune in viata ta. Situatii d-alea pe care le poti povesti pe site-ul tau cand ai patruj’ de ani! 😉 ca de exemplu: Super40.ro/PrinOchiDe40
Va pup si va rog traiti frumos, dar si fericit si mai ales sa traiti, nu doar sa treceti prin viata ca gasca prin balta!
