Ultimele luni mi-au adus sistemul nervos intr-o stare de gard ghimpat electrificat.
Ultimele luni mi-au adus sistemul nervos intr-o stare de gard ghimpat electrificat. Stresul si emotiile impletite cu o vreme mizerabila, m-au cam adus pe marginea de jos.
Programasem pentru acest week-end 0 activitate in spatiul locuit de noi. Urmeaza filmari, rezultate la examene, proiecte mari si noi la birou, doua nunti consecutive la care suntem nasi, ambele in provincie… nebunie curata.
-Deci, baiete, week-endul asta nu facem NIMIC!
Da’ de unde?! Vineri seara am fost la Badii la o seara de margherite si sambata am plecat cu unii dintre fini la parintii lui E, langa Pitesti.
Am facut 3 ore pe drum, ca se lucra la autostrada… dar am ras, am blescait si am uitat cand a trecut timpul. Si asa am ajuns la familia I. Familia I. sunt oameni de care eu m-am indragostit de prima data de cand i-am vazut: in jur de 50+, frumosi, destepti, calmi, calzi si cu o gospodarie minunata.
Am ajuns! Doamna I. ne astepta in poarta cu paharele de tuica de caise si paine cu sare. In gradina din spate sfaraia gratarul cu fripturi din porcul crescut de ei si carnati asisderea. Salata era facuta din legumele din gradina cu muuult marar. Toata curtea si terasa erau presarate de pisici patate alb cu negru si gurite roz: 2 pisoi de vreo doua luni, Romeo si Julieta, mama lor de 4 ani, Peti, fratele mai mare de 9 luni, Tom si un martan enorm dar slabanog de atatea iubiri de primavara, Ben. Doua zile am facut terapie pisiceasca, toate aceste creaturi avand aceleasi caractere lenese, moi, lipicioase, moarte dupa pupici si mangaieri si zacut pe pretutindeni prin jurul oamenilor. Mai mergeai la baie, mai aduceai o farfurie, iti mai luai o jacheta, dadeai cu mana pe o pisica moale si pupai o guritica roz.
Bobocii de rata erau si ei aproape. Aveau 3 zile si domnul I, ii ingrijea exact ca pe bebelusi. Noaptea pentru ca le facuse cald, toata tarla de pisici dormea pe cusca lor. Cat le-or fi batut inimioarele…
In spate puicute, purceaua Petruta, cateaua, cocosii, ratele mari si toate legumele pamantului.
Pe langa povesti si glume demne de hohote la beri reci, mai o saramura cu mamaliguta, mai o mancarica de mazare proaspat culeasa.
Noaptea somnul a curs precum moliciunea pisicilor, linistit si calm.
Dimineata… ness cu lapte muls de la vaca, omleta cu ouale de sub gainile care cotcodaceau mandre foc. Eu, baie de soare, ca-s nebuna dupa vitamina D si culoarea de caramel. Imi vine bine cu ochii verzi. Pe urma, am degustat din beci 3 tipuri de vin pentru nunta finilor si am mai pupat guritze roz.
Am plecat sa vizitam un conac de vis, despre care nu stiam, Florica, conacul de suflet al Bratienilor. Am aflat povesti tulburatoare, intr-un spatiu de poveste. Time-out, nu mai stii de realitate, esti purtat departe, mosii boieresti si pe drame post comuniste. Stai un strop si te bucuri ca traiesti azi, desi aziul ti se pare de multe ori nedrept si mizerabil. Am mai stat, am vizitat capela, am mirosit trandafiri de vis, ne-am pierdut in verdeata padurii din apropiere, printre statui impunatoare. Se pot inchiria camera peste noapte si imi inchipuiam si chiar vom pune in aplicare cu finii nostri, cat de minunat ar fi sa ne jucam de-a printii si printesele prin locul acela divin, prin curtea minunata.
Inapoi in curtea cu ratuste si pisici, am mancat o ciorbita de fasole verde, am cules diverse de prin gradina. Doamna si domnul I ne-au umplut sarsanalele de bunatati si sufletul de liniste, mangaieri si iubire. Am plecat cu greu dintr-o liniste atat de apropiata de haosul bucurestean, ascultand Kings of Leon si admirand flota de Harley Davidson-isti de pe autostrada.
Am ajuns acasa cu tolba plina de liniste si zen, pregatita prin simplitate de tot ce e complicat in continuare, in urmatoarea perioada.
