Prima data cand le-am cunoscut pe Ileana si Ana aveam 19 ani.
Voiam sa fiu copywriter, sa intru in publicitate, sa nu imi fac de rusine clanul si aveam impresia ca le stiu pe toate. Ultima parte nu s-a schimbat de atunci, acum avand 25 de ani. In acelasi timp, trecand de dimensiunea job-ului si legand treptat o prietenie stransa cu ele… desi e mai degraba vorba de familie deja decat de prietenie, mi-am dat seama ca avem cu totii defecte. Pana si la super 40. Doar ca cel mai bine este sa incerci sa le accepti si sa rezolvi fiecare problema cu timpul.
Revenind la Ana si Ileana, am multe de spus, multe de povestit. Am crescut impreuna cu ele, m-au cam adoptat de fapt. In acelasi timp si pe ele le-am vazut crescand in paralel. De la niste femei elegante care se poarta ca niste pustoaice la 36 de ani, la niste femei elegante care se poarta ca niste pustoaice la… 40 de ani. Cred ca asta e lucrul care m-a facut sa ma apropii atat de ele si de publicitate. Faptul ca aveam in fata 2 exemple de oameni care fac business fara sa renunte la copilarie, la ‘chestia’ aia care te face sa zambesti cand face cineva baloane de sapun. Asta si faptul ca intr-o perioada a vietii mele in care eram un dezastru psihic pe picioare si nu stiam unde mi-e capul nici daca ma uitam in oglinda, ele au decis ca nu prea le intereseaza varsta si ca merit un vot de incredere si o sansa de a demonstra ca pot face ceva. Orice.
Si, cu timpul, au devenit – cum ziceam mai sus – familia mea. Am trecut prin multe impreuna si inca trecem: de la o shaorma pe care am postit-o in grup la 6 dimineata dupa un eveniment pe care il facusem pana la zilele dinaintea lansarii site-ului. Care au fost o dementa completa. Pentru ca pe cat pare Ileana de calma si calculata mereu, pe atat de panicata e cand vine orice fel de deadline. Poate totul sa fie perfect, tot degeaba. Nici dupa a x-spea inspectie nu se calmeaza. Si are darul de a imprima acest sentiment de panica totala si iremediabila si celorlalti. E cam ca nasul ei rupt: un defect pe care trebuie sa inveti sa-l imbratisezi si sa gasesti in el surescitarea copiilor dinaintea unei excursii.
Ana e exact opusul. Este calmul perfect. Nu striga. Nu se enerveaza. Nu se panicheaza. Dar si cand o face, ingheti. Nu mai sta nimic in fata ei. Poti fi oricine, nu conteaza, bagi privirea in pamant si joc de glezne. Dar, in mod normal, nu e cazul. Si cu Ana am trecut prin cel putin la fel de multe… de la mahmureli cumplite stinse cu o gura de palincuta, pana la lucrat weekend-uri intregi la diverse proiecte sau plans unul pe umarul celuilalt.
La final, concluzia asta este. Ele doua nu au Super40. Au super20 x 2. Sunt 2 femei elegante cand e nevoie. Cand nu, sunt 2 pustoaice care ma fac pe mine sa par maturitatea intruchipata pe langa ele (ceea ce cu siguranta nu sunt).
Woow fetelor!
Numai lucruri minunate despre voi…exact cum era de asteptat!
Mi-as dori tare mult sa va cunosc….
Cand faceti o intalnire cu „suporterii” super 40, sa ma anuntati va rog negresit!
Ne bucuram ca iti plac povestile noastre!
In curand planificam si un ‘meet up’ te anuntam! 😉