Dumnezeu iti da, dar nu-ti pune si in traista!
Este un proverb romanesc de pe vremuri, cand inca se mai vorbea romaneste si termeni ca “misto” si “ma lasi”, etc nu se foloseau!
Da, doi oameni se indragostesc si fericiti, isi leaga vietile devenind un cuplu. Dupa scurt timp, dupa ce incarcatura sexuala, indragosteala trec cuplul se destrama sau, mai rau zic eu, se taraste si ajunge sa se urasca!
Toata lumea se intreaba ce se intimpla cand de fapt este atit de simplu. Dumnezeu ti-a dat, ai cistigat la loterie, ai reusit sa gasesti un om cu care sa rezonezi, sa razi, sa faci dragoste, sa plingi, sa fii fericit sau sa imparti necazurile. Si crezi ca nu mai ai nimic de facut ?
In spiritualitate se spune ca poti iubi neconditionat lumea, pe cel de langa tine, totul in jur. Asta cind ai ajuns la anumite grade de spiritualitate. In viata de toate zilele e mai complicat.
Oamenii intr-un cuplu se lovesc de ego, de personalitate, de caracter si de obisnuinte,dupa ce indragosteala trece.
Atunci realizezi ca poti merge mai departe pe o strada cu gropi, cu balarii sau pe langa un lac impreuna, ajutand pe celalalt sau intinzand mina dupa ajutor. Daca sint doi drumul este mai plin de hopuri si amindoi trebuie sa realizeze pericolele si sa lupte, ajutandu-se unul pe celalat.
In general femeia este cea care accepta si lupta. Nu se uita sau uita ca barbatul nu traieste in cuplu ci a luat-o pe strada singur. E mult mai simplu sa mergi singur decat sa ajuti pe cineva de langa tine.
Barbatul devine recalcitrant si-si vrea libertatea sau sta, se umple de frustrari si nu intelege de ce nu se mai inteleg. Si ca un bumerang si femeia la fel.
Sint studii, sint oameni care incearca sa ajute cuplurile, dar daca cei ce-l compun nu fac nimic, e inutil!
Dupa indragosteala data de noroc, pentru ca nu te indragostesti de orcine, vine lupta, lupta sa transformi totul in iubire, in iubirea in care apartii cuiva, in iubirea in care cel de linga tine devine cea mai importanta persoana din lume, iubirea in care cel de linga tine, chiar daca ridurile, grasimea, caderea parului sau piciorul mai scurt pot aparea, este tot iubirea ta! Si aici e o lupta, iar cine reuseste e cu adevarat fericit si si-a cistigat linistea vietii!
Lupta e grea dar si frumoasa. E grea pentru ca azi e o oferta de orice. Sex, prietenie, de facebook sau de chat, de femei mai multe decit barbati si de o societate care nu mai tine cont de realele principii si de respect. Si e frumos pentru ca pentru cei care lupta e o placere sa te gindesti la iubitul, iubita. Si sa cauti ce i-ar face placere, sa alegi lucruri pentru el/ea, sa alinti persoana draga si sa-l ridici in slavi cu multumiri, cand o face pentru tine!
Viata e frumoasa daca ne dam si noi osteneala sa o facem frumoasa.
Sigur ca sint atractii, dar daca te gandesti ce inseamna ele si ce pot produce, nu alergi dupa ele. Sigur ca e mai simplu sa nu faci nimic, dar celalalt va obosi sa faca tot timpul el totul si tu nici sa nu-ti dai seama. La sfirsit, iubirea se sfirseste, pur si simplu se termina ca un borcan de dulceata din care ai tot mancat. Ramine doar sa speli borcanul si sa recunosti ca ai mancat si ai terminat-o! Multi nu-si dau seama si sparg si borcanul, altii il pastreza asa nespalat si cu urme de dulceata pana se amarasc de tot.
Concluzia este ca daca gasesti pe cineva care merita iubirea ta si care te iubeste, nu uita ca iubirea trebuie intretinuta, pentru iubire trebuie sa sacrifici egoul, pentru celalalt e frumos sa te sacrifici, sigur daca si el o face!
Pentru cei ce au inteles si au o casnicie fericita felicitari si nu uitati sa va aratati iubirea tot timpul. Iar pentru cei care sint indragostiti sa incerce sa citeasca ce am scris si eu.
Pentru ceilalti, sa spere ca vor gasi o persoana de care sa se indragosteasca si care sa se inhame la iubire impreuna!
