Ana acum 3 ani.
Fiind in convalescenta si stand jenant de mult pe FB in ultimele zile – mi-e jena de sutele de carti din casa carora le cer scuze pe aceasta cale – realizez ca am cateva lucruri de spus vis-a-vis de problemele societatii actuale.
Unul dintre ele este legat de gap-ul dintre generatii. Toata comunicarea „dramei” copiilor care se joaca pe computere, iPad-uri, iPod-ri, iPid-uru, iCacat-uri, iSictir… Mai draga, pai pe vremea noastra era cu mult mai bine! Copiii cadeau din copaci, isi rupeau coloana jucand Lapte Gros, alergau urland pe strazi, se cacau imprastiat de la corcoduse verzi… ma rog, era mult mai bine!
Toata aceasta comparatie a transformarii generatiilor ar trebui sa ne sperie, sa bage panica in noi: aoleu copilul meu percepe tehnologia ca pe ceva simplu si firesc, ce nenorocire! Ce-o sa ma fac?! Dar ce sa-i fac ei? Sa-i iau un gherghef de ziua ei cu fire de PNA sau lana buclé si sa vand consola WII!
Bai, daca ar fi dupa toti acesti „pe vremea mea” cred ca am fi mancat si acum lupi cruzi si ne-am fi dat cu bate-n cap.
Oricum mi-o amintesc pe mamaie, Dumnezeu s-o ierte, cum s-a uitat cand am venit cu primul iubit rocker acasa: i-au cazut iglițele din mână… Oameni buni si refractari bagati un ochi in DEX si vedeti definitia progresului! Sigur ca tre’ sa stie copilu’ sa dea cu piatra-n balta, dar hai sa nu ne mai pisam impotriva vantului si sa lasam copiii sa isi creeze propriul viitor si sa ne bucuram in liniste de trecutul nostru!
