Stiti cum o tin eu leandra cu partea plina a paharului. Ei bine, am fost grasuta de cand ma stiu.
La un moment dat am fost chiar grasa rau, dar asta voi scrie in alt articol, acum va scriu despre faptul ca desi cu varsta unele lucruri se lasa spre pamant in jos, nu e chiar asa rau.
Am o structura osoasa destul de masiva si pe aceasta venea o musculatura betonata, un fund foarte bombat si niste sani destul de generosi.
Pe vremea cand eram eu pustoaica se purtau mai ales genul “doua bete-nfipte-n cur”. Mama fusese foarte slaba, prietena mea de suflet era un betigas (de Ileana vorbesc), iar eu, cumva ieseam din canoanele modei. Jennifer Lopez, fir-ar sa fie, s-a lansat mult mai tarziu, iar eu am suferit mereu de fundul meu bombat, care se vedea de la o posta prin orice fusta sau rochie. Timpul a trecut, acum, gravitatia, bat-o vina si-a indeplinit datoria si nimic, in afara de osatura masiva, dar acum dureroasa, nimic nu mai e la fel ca atunci. Nimic nu mi-e ferm si betonat, nici macar fesele. Si asta sa stiti, ca nu-mi pare rau!!! Pare ca am un fund mult mai mic si deoarece mintea mea a fost setata asa, mie una-mi convine. Intre timp se poarta femeile bombate, ba chiar se bombeaza singure in fel si chip, dar eu, de moda mea veche, ma uit la ce s-a mai lasat, strans intr-un dres si-o fusta, bre, sunt si eu nitel mai plata.
Pe fii-mea insa, care-mi seamana leit am educat-o sa fie cat mai mandra de toate bombeurile, sa nu si le ascunda si sa priveasca mereu peste capetele celor care pun etichete sau dau tonul.
Deci, nu va speriati ca se lasa lucrurile… unele se pot ridica, iar altelele par mai mici, asa ca oricum ar fi, tot bine e la 40! 🙂
