Ei bine, mai intai copilul e mic, dulce, moale si complet lipit de tine. Asa incepe de fapt povestea adolescentului cu care vei avea de-a face mai tarziu…doar ca multi dintre noi, parintii, nu-si inchipuie ca bebelusul lor se va transforma peste 13 ani in acel hibrid care nu-si gaseste locul in casa sau societate, deoarece nu mai e nici copil si nu e nici adult. E insa, imbaiat in tone de hormoni, care de care mai nabadaiosi. Eu va spun sincer, ca mie mi-ar fi placut sa-mi „tin” copilul la 5-6 ani. Mi s-a parut varsta perfecta pentru mine ca parinte, dar trece… Si ca sa nu va treziti mirati complet cand in fata voastra apare un cu totul alt copil decat cel pe care-l cunoasteti, trebuie sa fiti constienti de la inceput ca aceasta etapa e inevitabila. Cleo, fata mea, implineste 14 ani si totul s-a schimbat, dar mie imi place de mor si aceasta etapa, deoarece am senzatia ca mai traiesc tineretea inca o data. Eu am avut o adolescenta tare zbuciumata si nefericita asa ca incerc ca a ei sa fie cat mai buna. Si deocamdata imi iese. Imi iese pentru ca am fost mereu pregatita pentru aceasta etapa asa cum sunt pregatita pentru ziua in care va pleca de-acasa. Ma doare sufletul de pe acum, dar macar nu voi fi surprinsa!
Asa este si cu adolescenta: asteptati-va ca vine!!!
Nu pierdeti nici o clipa legatura calda cu progenitura, oricum se va raci la adolescenta dar daca a fost mereu apropiata nu va v-a refuza la 13 ani pupicii si imbratisarile, vor fi doar mai rare.
Educati copilul cand e mic si maleabil, nu cand devine rigid, atunci e cel mai rau.
Nu incercati sa va impuneti cand au 13 ani, fiti deja pe pozitia de superioritate de la inceput. Nu va remarcati prin forta si voce ridicata! Faceti intre voi si copii un pod de respect si dragoste.
Reciprocitatea e un lucru de-o importanta maxima!
Vrei tu ca parinte sa fii respectat?! Respecta-ti si copilul!
Vrei sa fii iubit? Iubeste-l!
Vrei sa comunice cu tine? Nu-i baga pumnu-n gura! Nu-l bloca cu impuneri si cu „pe vremea mea-uri”!
Da-i mereu libertatea de-a alege, dar mai ales cultiva-i ideea de alegere de cand e mic.
Considera-ti copilul un om de sine statator din prima zi de viata. Nu faci un copil, faci un om. Fii pregatit pentru asta. Omul adolescent e bulversat, dar tot de sine statator e.
Tu trebuie sa-i dai indrumare si ghidare si ca sa le primeasca, copilul tau trebuie sa te cunoasca. Nu fa cunostinta cu adolescentul, fa cunostinta cu copilul de cand e mic. Respecta-i spatiul privat, respecta-i dorintele, respecta-i placerile, respecta-i libertatea, respecta-i tumultul din cap si corp, respecta-i iubirea, respecta-i varsta si accept-o, respecta-i nevoile, nu numai cele materiale, respecta omul pe care-l ai in fata!
E normal sa-ti fie frica de esec, dar avand mereu comunicare, de la inceput de cand e mic si avand-o si la adolescenta vei putea evita esecul fara prea mult consum nervos de-o parte si de alta. Fac tampenii, incearca lucruri pe care mai bine nu le-ar incerca, se cred nedreptatiti, se razvratesc, refuza logica si firescul, dar noi n-am facut la fel??? Inca un sfat va dau, pe care mi-l dau zi de zi si provocare de provocare, sa nu uitam ca si noi am fost adolescenti! Sa facem un efort sa ne amintim de noi insine si de trairile noastre si-atunci ne va fi mai usor sa ne punem in pielea lor. Am ajuns oameni impliniti chiar daca atunci am facut un milion de greseli si tampenii. Cu ajutorul lor am evoluat si suntem ceea ce suntem azi. Nu spuneti „parca nu mai e copilul meu”. Spuneti doar „parca nu mai e copil”.
Multumesc pentru articol. Mi-a placut si ma bucur ca incep sa cunosc persoane care rezoneaza cu copiii lor asa cum o fac si eu. Acest comportament l-am invatat pe parcurs, citind carti ( nu foarte multe) despre adolescenti, mergand la seminarii de parenting, impartasind experiente cu alti parinti, etc.
Sunt mama unei adolescente de aproape 15 ani si traiesc momente unice si minunate alaturi de ea! Este greu dar merita fiecare „efort” depus. La randul meu impartasesc altora din ce traiesc alaturi de fiica mea, pentru ca sunt reale si ma gandesc ca poate vor fi de ajutor ALTOR PARINTI mai devreme sau mai tarziu.
copilul nu vine cu manual de instructiuni si niciodata nu suntem suficient de pregatiti pentru aventura care ne asteapta!
Ma bucur Teodora ca ti-a placut articolul. Tocmai, manualul de utilizare al copilului lipseste…:) Trebuie gandit fiecare pas, trebuie simtit si iubit copilul. Facem copii pentru ca ne plac si este in natura noastra, dar trebuie sa fim contienti de la inceput ca facem OAMENI si trebuie sa-i tratam ca atare.