De vreo 2 ani, l-am obisnuit pe Sasha sa-l culc eu seara de seara.
Sa-l culc inseamna sa ma urc pe scara care duce spre patul lui, sa ne bagam amindoi sub coviltirul de pe „insula piratilor” alias patul lui, sa ne giugiulim si sa ne stringem in brate si dupa ce el adoarme, eu ca o doamna de 40 plus sa cobor din pat dindu-ma pe toboganul acestei instalatii de dormit.
Aiurea obicei, m-am gindit, mai ales ca pina la virsta de 4 ani acest copil a dormit singur singurel cu lumina stinsa, fara lampa de veghe ca un copil crescut dupa reguli stricte! Vina pentru noua obisnuinta nu o purta copilul, ci eu care am simtit dintr-o data o nevoie ca de aer sa fiu mai apropiata de copilul meu pe care-l iubesc ca pe ochii din cap. Cand veneam stoarsa ca o lamaie dupa 11 ore de birou, unica mea sursa de reincarcare energetica parea ca vine din directia lui Sasha. Tocmai cand ma chinuiau reprosurile sau mai exact autoreprosurile si cand ai mei ma blamau ca nu sunt in stare sa dezvat copilul de asa un obicei de bebelus, am ajuns intr-o seara la o meditatie de grup. Mie treaba asta nu-mi iese individual si cum atita lume povesteste ca-i o tehnica benefica pentru a te conecta cu tine insati si a te relaxa, incerc si eu sa vad cum este.
Nu regret ca m-am dus in acea seara mai ales ca am aflat ca una dintre cele mai puternice meditatii prin conectarea la energia iubirii se cheama spooning si se intimpla atunci cand parintele isi tine in brate copilul, gest care ii incarca energetic pe ambii. De atunci fac asta cu Sasha zilnic, simt efectiv ca mi se deschide inima ca o floare de iubire, iar in aceste momente absolute de intimitate, inainte sa adoarma, baiatul meu imi povesteste toata povestea vietii lui asa cum o simte si o traieste el.
Acum stiu ca n-as da o asemenea seara pe nici un party din alea la care imi placea atit sa merg… bine, nu numai pentru spooning, dar si pentru ca a doua zi la #super40 ti-e al dracului de greu sa-ti revii. Despre asta insa va scriu alta data cu lux de amanunte.
