Una dintre cele mai detestabile expresii pe care le-am auzit vreodata e „ce ti-as face de te-as prinde”.
Pe de o parte, e o forma de hartuire absolut primara, iar pe de alta parte, considerand ca pe hartuita n-ar deranja-o, neaparat, e un soi de promisiune pe care nu stii niciodata ca o poti onora.
Cand faceam radio la Smart FM imi aparea destul de des in playlist piesa „Chasing Cars” cu Snow Patrol, o piesa care mie mi se parea cam trista de dat dimineata, dar deh, jucam la „impuse”. O stiti cu siguranta, a fost mare hit, in plus apare pe coloana sonora a serialului „Anatomia lui Grey”.
Incercand eu sa gasesc ceva, totusi, interesant despre piesa asta si facand o documentare sumara pe care s-o impartasesc ascultatoarelor mele (da, da, cica as avea o voce care rezoneaza cu profunda sensibilitate feminina), aflu ca numele piesei e dat de o expresie pe care i-a spus-o tatal lui Gary Lightbody, solistul vocal al trupei. Asta era adolescent, hormonii i-o cam luasera razna, se cam indragostise omul de o colega, iar ta-su, vazandu-l pierdut in mreje oarecum onanice, i-a zis, fara urma de tact: „Bai, esti ca un caine d-ala nervos care alearga pe strada dupa o masina. Nici n-ai s-o prinzi vreodata, iar daca ai s-o prinzi, nici n-ai sa stii ce sa-i faci”.
Acuma… treaba sta cam asa: odata trecut de 40, incepe sa-ti cam fie frica sa nu cumva sa te urmareasca masina pe tine… sa te calce… si, ca orgasmul sa fie total, sa te si duca târâş, pret de cateva mile. Unde mila se masoara in bunavointa Ei de a te mangaia pe crestet si a-ti spune ca esti barbat adevarat. Patetic!
Despre Dragos Olteanu.
E batran ca noi. E ticnit ca noi. Il stim de cand eram toti 3 tineri si nebuni, acum fiind batrani si nebuni.
Nu ne vedem cu anii, dar cand ne intalnim… zici ca n-a trecut o clipa. E genul ala de prietenie care se bazeaza doar pe sentimente bune, respect si compatibilitate 100%. N-avem alte substraturi. Ne-am spus ce aveam de spus, ne-am baut mintile, ne-am jucat cartile si acum cu pieile lasate suntem goi unul in fata celuilalt… sufleteste si psihologic.
Dragos scrie minunat si a trait ca si noi mii de povesti demne de Thomas Anderson. O sa vi le povesteasca si o sa scrie ce-i trece prin minte si prin inspiratia condeiului.
Bine ai venit ca invitat permanent la #super40, Dragos Olteanu! Te pupam, noi, batranele tale prietene Ana si Ileana.
